sâmbătă, 22 mai 2010

Constanţa în imagini


Amintiri… amintiri… amintiri…


Nu există om ce nu trăieşte în trecut, în acele istorii apuse ştiute sau neştiute… Există în fiecare dorinţa de a afla ce-a fost, cum au trăit cei de dinaintea noastră, cum arătau drumurile pe care noi păşim azi sau cea a mai rămas intact din imaginea în continuă schimbare a unei urbe. Nu ştiu de ce, în materie de ”ce a fost”, ne cuprinde  nostalgia… acea stare plăcut dureroasă, de evocare a momentelor ştiute, dar şi a celor neştiute , regretul clipelor de neuitat ce rămân în conştiinţa noastră, convinşi de irepetabilitatea lor…

Ne hrănim spiritual cu amintiri ce poartă parfumul şi patina timpului, lăsându-ne purtaţi spre vremurile când totul era altfel… Este dorinţa aceea inconştientă de a ne întoarce la ”începuturi”, este regretul unei existenţe primare, simple şi pure. Undeva în adâncul sufletului tânjim ”atingerea” sufletelor celor ce au fost, iar noi cei ce încă n-am devenit amintiri simţim nevoia să păşim înapoi în timp cu gândul spre acele vremuri uitate.


Clipele frumoase încărcate de istorie, sunt un adevărat balsam pentru suflet, împiedicând uitarea să se aşeze în conştiinţa noastră. Acele vremuri apuse încărcate de nostalgia trecutului, prin imagini ne poartă undeva într-un timp trecut, ce amintesc duios de unde venim şi încotro ne ducem. Şi dacă te laşi purtat de melancolia şi frumuseţea trecutului, ai şansa să simţi prezentul unei epoci apuse…
Imaginile Constanţei vechi, pentru mulţi dintre noi sunt doar imortalizări ale clipei, puţini mai sunt cei ce au trăit acele momente sau au fost prezenţi acolo… Mă uitam în imagini şi mintea mă purta spre sufletele celor ce nu mai sunt decât o reprezentare într-o fotografie.. Undeva era un copil de 4-5 ani şi mi-am spus că acum ar putea fi un bătrânel trecut de 70, ce se pregăteşte să rămână tot o imagine.


Pe cei ce iubesc marea şi istoria deopotrivă, îi invit la o călătorie în timp, în oraşul de la malul mării. Imaginile de altă dată ale Constanţei păstrează parfumul vremurilor trecute, trezind nostalgia unei clipe de istorie apusă şi imortalizată în fotografiile îngălbenite de uitare.