marți, 5 iulie 2011

Constanţa - străzi şi locuri din oraşul vechi

Constanta - Blazonul de pe frontispiciul clădirii Muzeului de Istorie (fostul local al Primăriei Constanta)
Constanţa - Harta zonei Piata Stefan cel Mare - Spitalul Comunal
Constanta - Indexul străzilor (compilat)
Ghidul ”Constanta si Tekirghiolul 1924”, Ionescu Theodor, Editura ”Albania” Constanta, (pag. 161 - 170)
Constanta - Indexul străzilor (compilat)
Ghidul ”Constanta si Tekirghiolul 1924”, Ionescu Theodor, Editura ”Albania” Constanta, (pag. 161 - 170)
Constanta - Indexul străzilor (compilat)
Ghidul ”Constanta si Tekirghiolul 1924”, Ionescu Theodor, Editura ”Albania” Constanta, (pag. 161 - 170)
Constanta - Str. Stefan cel Mare
Constanta - Str. Stefan cel Mare - zona Pietei Grivita
  Constanta - Str. Stefan cel Mare - zona Pietei Grivita
  Constanta - Str. Stefan cel Mare
Constanta - Str. Stefan cel Mare
Constanta - Piata  Stefan cel Mare - Halta de cale ferată se află în planul Străzii Stefan cel Mare
Constanta - Orasul de sus - Fotografie de la Intersectia Bulevardului regina Maria(actual B-dul Mamaia) cu Bulverdul Carol (actual B-dul Tomis)
din dreptul cazărmii Comandamentului Corpului V Teritorial
Constanţa - Str Scarlat Vărnav (actual Str.Răscoala 1907) - în dreapa se remarca turlele biserici Adormirea Maicii Domnului
Constanta - Mersul trenurilor pe relatia spre Mamaia - Ghidul Constanţei 1924 (pag. 151)
Constanta - Bulevardul Regina Maria (actual B-dul Mamaia) - calea ferată spre Mamaia
Constanta - Str Călăraşi - Uzina de apă ”Aegissus” - Actuala zona RAJA
Constanta - Bulevardul Regina Maria (actual B-dul Mamaia) - Halta Aegissus (uzina de apă) - intersecţia cu actuala str Mihai Viteazul.
În fundal, clădirea mare din partea dreaptă, Colegiul pedagogic de pe Str. Scarla Vărnav 
(actual Str.Răscoala 1907)
Constanţa - Bulevardul Regina Maria (actual B-dul Mamaia) - calea ferata
Constanţa - Bulevardul Regina Maria (actual B-dul Mamaia) - partea de sus a oraşului
în stânga se remarca siluetele celor trei turnuri de la silozul portului
Constanţa - Grădina Publică - avea deschidere atât pe Bulevardul Carol (actual B-dul Tomis) cât şi pe Str Mircea cel Bătrân
Constanta - Grădina publica - Bulevardul Carol (actual B-dul Tomis), Str Mircea Cel Bătrân
Constanta - Grădina publica - Bulevardul Carol (actual B-dul Tomis), Str Mircea Cel Bătrân
Constanta - Grădina publica - Bulevardul Carol, Str Mircea Cel Bătrân
Constanta - Grădina publica - Bulevardul Carol (actual B-dul Tomis), Str Mircea Cel Bătrân
Constanta - Grădina publica - Bulevardul Carol (actual B-dul Tomis), Str Mircea Cel Bătrân
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - dinspre Piaţa Ovidiu spre partea de sus a oraşului
Constanţa - Str Lahovary nr.23 - Băile Moderne Morfi Papastavru
Constanţa - Str Lahovary nr.23 - Băile Moderne Morfi Papastavru
Constanţa - Fascicol publicitar din Ghidul Constanţei 1924 (pg. 194)
Constanta si Tekirghiolul- Ghid ilustrat 1924 - Ionescu Theodor, Editura ”Albania” Constanţa
Constanţa - Str Lahovary nr.23 - Băile Moderne Morfi Papastavru - vedere dinspre mare
Constanţa - Str Lahovary nr.23 - Băile Moderne Morfi Papastavru - demolarea stabilimentului
Constanţa - Str Lahovary nr.23 - Băile Moderne Morfi Papastavru - demolarea stabilimentului
   Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Restaurantul şi Grădina de vară ”Dobrogea”
(vis-a-vis de sinagoga de rit sefard)
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Sinagoga de rit sefard -
Era o constructie gotica, cu forme austere pe plan bazilical.
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Sinagoga de rit sefard
A fost construită în 1908 în stil gotic-catalan pe un teren aflat str. Mircea nr. 18.
(conform planului cadastral de la acea vreme)
Constanta - Str Mircea cel Bătân nr. 18 - Sinagoga de rit sefard
Nava principala prezenta în faţă o larga ogiva cu bolta înaltă. Micile firide albe, cu arcade ogivale si pinaclurile accentuau ritmica elegantelor contraforturi ale fatadei, dându-i privitorului o impresie de solemnitate severa. Cele doua rozete cu lobi dantelati, in spatele carora straluceau vitralii decorau şi mai mult fatada principala.
Constanta - Str Mircea cel Bătrân nr 18
Sinagoga de rit sefard a suferit de pe urma bombardamentului şi a vandalizării în cel de-al doilea război mondial.
Constanta - Sinagoga de rit sefard în planul central al imaginii
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - în stânga sinagoga de rit sefard
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Sinagoga de rit sefard - detaliu fronton
Constanta - Stradela Vantului
Constanta - Stradela Vantului
Constanta - Stradela Vantului
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Scoala greacă
Constanta - Str Mircea cel Bătrân la intersecţie cu Str Aristide Karatzali
     Începuturile Şcolii Elene sunt în jurul anului 1867, data de la care se găsesc menţionate cheltuielile Comunităţii făcute pentru procurarea materialului şcolar şi pentru plata profesorului, Arhimandritul Tsulatis . În aprilie 1868, registrul exprima grija Comunităţii pentru mărirea şcolii şi stabilirea unei epitropii speciale, şcolare, formată din Konstantinos Papasaul, medicul carantinei., M. Iliadis şi N. Tsukatos. Paralel cu această activitate existau la Constanţa şi mici şcoli neautorizate ca de exemplu, şcoala învăţătoarei Kalipsos, originara din Tulcea, în care învăţau copii greci. De asemenea, către 1868 funcţiona o şcoală în care preda noţiuni elementare soţia consulului de atunci, Stekulis. Cea dintâi era o şcoală de băieţi, în timp ce aceasta era mixtă. O altă şcoală, a societăţii engleze Baker, a fost infiinţată pentru folosul copiilor salariaţilor, în majoritate greci. Şcoala a fost condusă între anii 1871-1877 de Dionisios Kondogheorghis.
     Deoarece Dionisios Kondogheorghis, ca salariat al societăţii engleze, nu avea dreptul să predea şi altă limbă în afară de cele din program, el a organizat şi o şcoală proprie, vizavi de cea dintâi în care preda şi tatăl său, Panos Kondogheorghis, fost profesor la Academia Ioniană. în această şcoală se învăţa engleza, franceza şi greaca.
     In 1869, se procedează la găsirea de noi fonduri, între altele pentru promovarea şi susţinerea şcolii. în 1875, sub preşedinţia lui Gheorghios Karidis, se ridică prima clădire de piatră, în care funcţionează numai şcoala publică de fete şi de băieţi. Cursurile erau predate de dascălii: Aristidis, Nicolaidis, Ghianulatos şi Psihulis. Cel din urma avea şi o şcoală proprie, pe care a păstrat-o în continuare până la o data când Comunitatea, cerând să existe o singură şcoală, a închis-o. Psihulis a rămas doar dascăl la şcoala publică. Sarafidis subliniază marile progrese realizate la Constanţa, în privinţa şcolii, în numai opt ani. De la cămăruţele mizere, în care preda arhimandritul Tzulatis, se ajunge în câţiva ani la o şcoală încăpătoare şi sănătoasă, cu un corp didactic constituit.
     In timpul războiului din 1877-78, şcoala a fost închisă în 1879, s-a redeschis cu profesorii: Ioanis Vurlis şi Anthimos Alexiadis. Acel care a organizat şcoala şi a ridicat-o ca nivel didactic, este Antonios Economos, doctor în filologie. Profesorii şcolii erau: Litsutsis şi Dimakopulos; numărul elevilor, 100. Mulţi dintre aceşti elevi învăţau apoi la gimnazii şi la Universitate. Economos a condus şcoala din 1881 până în 1885, când a fost numit profesor la Salonic, unde a făcut o carieră strălucită. În 1887, crescând numărul elevilor, prin mărirea Comunităţii greceşti, clădirii i s-a adăugat încă o aripă în partea de sud. După plecarea lui Economos, director a fost Kiliopulos. Şcoala avea trei profesori şi 120 elevi. Se învăţa şi limba română. în 1889-1890, a fost condusă de Plithinidis, în 1891-1896, de G. Kuzos, în 1897-1900 de Diogenis Hariton. La această dată, sunt 300 elevi. Şcoala s-a închis în 1905-1906. În anii 1908-1912 se redeschide şi învăţători erau dl Vutsas şi dl Gheorghios Filanthidis . în 1913-1916 dl G. Hatzigheorghiu.
     În 1916-1918 scoala se închide a treia oara datorita Primului Razboi Mondial.
     În 1918-1921 conduce dl. Giannakakis, 1921-1926 dl. Em. Κ. Dimitriadhs. În 1924-26 funcţionează şi doua clase comerciale care se desfiinţează mai târziu.
     În anul 1923 sub preşedenţia lui G. Papazoglou se reînfiinţează comitetul, cu chetă, din anul 1915 se adaugă etajul doi a secţiei de Instruire a băieţilor. În cursul anilor 1926-1927 conduce dl. Th. Kefalianos, în 1927-1930 dl Haral. Mesaris.
     Pe o perioada de treizeci de ani conduce Pensionul de Fete d-na Eufrosini Iordanou, mama subsecretarului de Stat a Ministerului de Finanţe a României. După retragerea acesteia de la conducerea şcolii, scoală devine mixtă cu director dl. D. Floran din anul 1930-1932.
     In anii 1932 -1934 conduce Evaghelos Koutsimanis din Kozani. În anii 1934-35 se înfiinţează prima clasa de gimnaziu, director dl. Dimitrios Koliantris profesor de filologie. În anii 1935-37 din Kalymnou, vine profesorul de filologie Ioannis Risis. Din 1937-1940 din Constantinopol, vine dl. Nikolaos Papadopoulos, absolvent al Facultăţii de Teologie Halkis.
     Arhiva scolii, dinainte de 1920, s-a distrus în timpul primului război mondial. Conform Anuarelor Şcolare, a noilor generaţii, din 1921-1939 au absolvit următorii elevi, după numărul lor: 1921-1922: 234; 1922-1923: 246; 1923-1924:253; 1924-1925:140. Scăderea numărului de elevi, în anii următori, s-a datorat faptului ca Directorul de atunci, nu înscria pentru a urma cursurile scolii greceşti, numai pe grecii etnici cu cetăţenie greaca, nu şi pe cei cu cetăţenie română. În 1925-1926:140, pentru acelaşi motiv. În 1926-1927: 117;1927-1928: 126;1928-29: 101; 1929-1930: 200; 1930-1931: 205; 1931-32: 202; 1932-1933: 210; 1933-1934: 217; 1934-1935: 208; din care 199 erau la Cursul Primar şi 9 la Gimnaziu, 1935-1936: 218 (200 cursul primar, 18 Gimnaziu);1936-1937: 232 (205 Primar, 27 Gimnaziu); 1937-1938: 213 (180 Primar . 33 Gimnaziu ); 1938-39:210 (120 Primar 90 Gimnaziu) pentru ca s-a creat gimnaziul de opt clase. Este de notat ca numărul acesta este posibil să fi fost dublu, dacă ţinem seama că cei mai mulţi dintre grecii Constanţei nu şi-ar fi trimis copii la şcoli româneşti, sau pentru că s-au făcut deja cetăţeni români sau având ca obiectiv să le uşureze viaţa copiilor lor şi să le dea posibilitatea să înveţe o meserie sau să studieze mai departe în România.
     In cursul anului şcolar 1940 Scoală cuprindea: Grădiniţa, Cursuri primare de 4 ani, cu examene complete, după sistemul vechi, clase gimnaziale şi primele două clase de liceu, liceu de opt clase, incluzând treptat şi gimnazialele. (deci trecerea de la cursul primar la liceu se făcea prin susţinerea de examene complete).
     Întotdeauna Şcoala a fost recunoscută de Guvernul Grec şi Şcoala era egala în drepturi cu şcolile principale de pe teritoriul Greciei. Iar elevii aveau aceleaşi drepturi cu elevii absolvenţi de pe teritoriul Greciei. Frecventau Şcoala în jur de 200 de elevi şi Şcoala funcţiona după Programa analitica şi regulamentul şcolilor din Grecia cu adăugarea Limbii Romane, limba în care se predau obligatoriu toate materiile.
     La etajul inferior al scolii erau găzduite Biroul Comunităţii şi doua clase de curs primar. Existau deasemeni bucătăria cantinei, unde se pregătea masa pentru elevii săraci (lipsiţi de mijloace materiale), care serveau masa, într-una din săli, odată pe zi, 1a prânz. Toata grija şi sprijinul se realiza prin intermediul Uniunii - Societatea de Binefacere a Femeilor sub presedentia Doamnei Papazoglou, soţia fostului preşedinte a Comunităţii. La etajul superior existau cinci (5) săli mici şi acelaşi număr de cinci ( 5) săli mari. Una din sălile mici, se folosea drept Birou al Direcţiunii în interiorul căruia exista şi biblioteca, care cuprindea în jur de 300 de cărţi în limba greacă. Şcoala deţinea suficiente materiale didactice de predare. Toate acestea proveneau de la trezoreria şcolara (din depunerile elevilor, în principal, din banii adunaţi cu prilejul diferitelor evenimente, banii strânşi în ajun de Crăciun, din colindatul la casele etnicilor greci de către elevii şcolii sub supravegherea profesorilor). Elevii plăteau la înscrierea la şcoală o taxa, în funcţie de starea materiala a fiecărui elev, elevii săraci învăţau, cu desăvârşire, gratuit. Personalul şcolii în cursul anului şcolar 1940 se compunea din: Epaminondas Papahristou, filolog de gradul I din Marmara, Ftiotidos ca director şi profesorii: Leonidas Papasiopin, filolog, din Kozani, Stavros Manesis, filolog, din Mikonos, Fotion Varelin, filolog, din Rodos, Anastasios Papamihail, profesor de matematica din Kalimnos, Nikolaos Draghiotin, profesor de fizica, din Kalamon, Andreas Siderin, profesor de educaţie fizică, din Fourkas Ipiros, domnişoara Kaliopi Poghi, profesoară de franceza din Constanţa, Maria Panaitescu şi Atena Dumitrescu profesoare de limba română La şcoală primara predau dna. Angheliki Zahariadou din Aghialu “Sufletul şcolii pentru o perioada lunga de treizeci de ani”.
      Părinţii elevilor care frecventau şcoala, proveneau în marea lor majoritate din Constantinopol şi Tracia (Saranta Ekklision, Peristaseos, Vaslikou, Ganohoron, Kallipoleos), din Bulgaria (Aghialu, Mesimvrias, Pirgou, Varna), Asia Mica. Deasemeni din Insulele Arhipelagului Ionic (Kefalonia în principal) precum şi din Ipiros, Peloponez s. a. m. d. Din datele pe care le deţine şcoala, şi s-au publicat, 40% din părinţi sunt negustori, cam aceeaşi proporţie muncitori-tehnicieni şi o mica parte funcţionari la Întreprinderi private sau funcţionari publici. Din cei aproximativi 645 elevi înscrişi în anii şcolari 1922-1937, părinţii a 220 erau negustori, a 240 muncitori-tehnicieni, a 50 erau “cârciumari”, a 35 funcţionari şi 100 orfani. Marea majoritate a orfanilor beneficiau de o masa la cantina şcolii, gratuită, şi o supraveghere din partea şcolii şi a bisericii.

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)
BISERICA ELENA “METAMORFOSIS” - foto 1900
Încă din 1862 exista o Biserica din lemn, pe locul unde se află astăzi Şcoala Greacă (vis a vis de actuala Biserica). Biserica de lemn a fost construită prin donaţia familiei Ikonomou care locuia în Tergeşti. La construcţia Bisericii de lemn a contribuit deosebit de mult Arhimandritul Fillipos Tzoulatis din Kefalonia ajutat şi de Directorul Societăţii Engleze a Căilor Ferate, Baker. Prima liturghie s-a oficiat în ziua de Vinerea Mare a anului 1862.
Acelaşi Arhimandrit a condus şi acţiunea de construire a actualei Biserici prin întrunirea în martie 1866 a unei Epitropii formată din 8 membri (patru din partea Arhimandritului şi patru din partea Comunităţii) care iniţiază strângerea fondurilor pentru construirea unei noi biserici greceşti în Constanţa.
Exista deja şi stampila Comunităţii confirmând existenta Bisericii de lemn. Se trimite o scrisoare de mulţumire către Gheorghiu Zarafin şi K. Teleson, din Constantinopol „pentru străduinţele acestora şi prin intermediul Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol, pentru reuşita scopului de a obţine terenul ca donaţie din Partea Înaltei Curţi către Comunitate.
La Comunitatea Elenă se păstrează Originalul Firmanului Împărătesc prin care Sultanul ABDUL AZIZ atribuie un teren pentru construirea unei Biserici, a unei Scoli şi a unui Spital.
O traducere mai veche a acestui Firman are următoarea formă:
SULTAN ABDUL AZIZ –HAN BIN MAHMUT HAN
„Prea cinstite, prea mărite şi prea vestitule Guvernator a Rumeliei, Cavaler şi posesor al ordinului “Medgidie” clasa III -a RASID PASA, Prefect al. Tulcei, şi viteazule, iubite şi vestitule Subprefect al Plăşii Constanta, funcţionar de clasa IV-a RUSTI şi Jurisconsulte şi renumite Cadiule (Naib) şi Muftiule şi deopotrivă cinstiţi membri ai Sfatului oraşului Constanţa cărora dee Dumnezeu să sporească mereu consideraţiunea. De îndată ce va sosi acest al meu Decret Imperial să luaţi cunoştinţa că în apropierea locului de rugăciuni pe care îl au deja în posesiunea lor grecii (Hellenii) locuitorii supuşii Împărăţiei mele, ca să clădească biserică, spital şi şcoală, există un teren - loc viran - aparţinând statului, compus din 3380 coţi (arsini) pe care sus numiţii mi l'au cerut prin a lor suplică rogatorie, care mi-a fost transmisă printr'o adresa din partea Delegatului al Patriarhului lor ecumenic, spre a li se face danie terenul mai sus pomenit.
Chestiunea fiind dar cercetată la faţa locului şi luând în considerare răspunsul ce mi-a fost dat prin proces-verbal că susarătata biserică şi atenansele sale, se află la un loc, care nu aduc nici un prejudiciu nimănui, - precum deasemenea şi terenul aflător adiacent alăturea de ea pe care prin suplica lor, cer să li se facă danie şi care şi acesta se află pe un loc, care nu aduce nimănui nici un prejudiciu. şi întrucât este dovedit că acest teren aparţine cu desăvârşire Statului şi nu este în posesiunea nimănui, a fost cerut dela Sfatul meu Împărătesc să li se facă danie acest teren ca unul ce li este absolut necesar ca să fie clădite pe el Biserică, Spital şi Scoală. ~
Drept care dat-am cuvenită graţie sau har şi consimţământul meu prin Înalt Decret. -
Voi, Prefect, subprefect, Naid, Muftii şi ceilalţi, precum mai sus s'a pomenit, după, ce veţi ceda terenul mai sus arătat pentru a se clădi pe el Biserica, Spitalul şi Şcoala, nimeni să nu aducă nici o piedecă sau vreo oprelişte, pe deasupra să fiţi cu băgare de seama sa nu îngăduiţi nimănui să ceară sau să primească nici un argint, un piastru sau vreo para . Pe lângă acestea să le acordaţi toata cuvenita ocrotire şi sprijinul. Astfel să luaţi aminte, să respectaţi cu sfinţenie a mea iscalitură .
Eliberat în Constantinopol în luna Rabiul Evel a anului 1280 (1863).”
Şedinţa de constituire a fost condusă de mitropolitul Dionisios al Dristei. Tabelul contribuţiilor este impresionant, căci, aşa cum constată Stavros Manesis: „putem spune că biserica a fost ridicată prin contribuţia tuturor grecilor din Europa”. Într-adevăr, sumele primite de epitropie erau date de grecii din Constanţa (117, 77 franci) Bucureşti (168, 64); Galaţi (152, 87); Brăila (103, 10); Ismail, Sulina, Tulcea, Giurgiu, Constantinopol (51, 20); Londra (355, 55); Manchester (119, 51); Liverpool, Marsilia (103, 4); Paris, Livorno, Roma, Neapole,, Trieste, Veneţia, Messina, Corfu, Kefalonia, Siros, Atena etc.
Biserica greca a fost construita între anii 1863-1865 după planurile arhitectului grec Ioan Teoharidis. Este realizata cu marmura adusa din Grecia.
Biserica greacă din Constanţa este prima biserică din oraş. Biserica catolică a fost înfiinţată în 1872, cea armeană, în 1880, abia în 1895 se inaugurează prima biserică românească, iar în 1907, cea bulgară. Până la fondarea diferitelor dogme bisericeşti toţi creştinii oraşului se duceau la biserica greaca. După anexarea Dobrogei (1878) la Biserica greacă s-a celebrat slujba solemna, Tedeumul, a eliberării şi cinstirii victoriilor ostaşilor romani, în luptele pentru cucerirea Independentei Naţionale la care a participat şi regale Carol I, împreuna cu succesorul tronului Imperiului Rus.
Până în 1900 acolo s-au celebrat toate slujbele oficiale cu ocazia anumitor evenimente solemne ale oraşului.
Extern, daca se exceptează şirul lung al treptelor platformei şi deasupra peretele din faţă al crucii, seamănă cu casele mai voluminoase, cu pereţii înalţi de forma dreptunghiulara. Basilica are o nava centrala, semicirculară şi doua nave laterale drepte. Înspre dreapta intrării exista un grilaj de lemn al clopotniţei. în fata, biserica are trei intrări, cea din mijloc este mai înaltă şi are în partea de sus a acesteia doua prezentări identice a Metamorfoseos (Schimbarea la Faţă) pe închiderea în zidul din faţă, în mijloc se afla o fereastra ovală, despărţita de exterior printr-un grilaj perforat. Sus, deasupra uşilor laterale existau ferestre, dreptunghiulare, aproape duble ca înălţime faţă de cea centrala acoperite de grilaje. Biserica este o basilică triciclică.
Foarte mulţi dintre preoţii care au slujit la Biserica Greacă din Constanta au urmat cursurile facultăţilor de teologie, ca urmare a cerinţelor Guvernului României.
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)
Din punct de vedere arhitectonic stilul bisericii este simplu. Construita din piatra, biserica nu are turle şi este acoperita cu olane. Privind dimensiunile bisericii Indicaţiile Firmanului sunt precise 44 arsini adâncime, 28 arsini lăţime şi 16 arsini înălţime. Întrucât era prevăzut în mod expres ca bisericile creştine din Imperiul Otoman sa nu fie mai înalte decât geamiile aflate în apropiere, biserica nu are turle.
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)
In interior, sus, Pronaosul şi părţile laterale din interiorul bisericii prezintă locurile rezervate femeilor în forma de U. Frescele şi iconografia se datorează Pictorilor de Icoane de la muntele Athos. Pictura a fost executata de un însemnat pictor aghiograf. „Frescele şi icoanele au fost pictate de pictori destinaţi prin har acestei îndeletniciri”, după cum scrie în memoriile sale dl. Sarafidis.
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)
Preoţii care au slujit la Biserica Greaca, în decursul vremii au fost următori:”Preotul Pantelis şi preotul Dimos” din Lipohovou Macedoniei, Arhimandritul Filippos Tzoulatis din Kefalonia menţionat în Codicul Bisericii, Ioannis Vourlis din Vasilikou Trakis şi Anthimios Alexiadis (1879), Athanasios Ghioc din Tinou (se menţionează în 1879) . Arhimandritul Paisios Efstatios Georgiadis din Kalavriton, Kistikidis din Constantinopol şi Arhimandritul Stavros Despotopoulos şi Aggelos Aspridis din Constantinopol. Hristoforos Ktenas din Levkadia (1907-1913). Ioachim Anastasiadis (1882-1885) după ce slujeşte la biserica Comunităţii din Constanţa timp de 3 ani, este numit la Constantinopol, fiind regretat de toţi membrii Comunităţii.
Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi)
    În 1895, N.Capsida solicita autorizaţia de a construi pe str. Ceres (astăzi Aristide Karatzali), o sală cu parter şi etaj în curtea Bisericii Elene, proprietatea comunităţii elene din Constanţa. Clădirea Teatrului “Elpis” a fost dată în folosinţă în data de 20 decembrie 1898. Clădirea a fost construită după proiectul arhitectului francez L. Piver . Antreprenorul a fost de origine greaca I. Vlahopoulos.
    Edificiul a avut doar parter şi etaj. Frontul către str. A. Karatzali era alcătuit dintr-un tronson simetric şi o aripă laterală. Intrarea principală era decorată în partea superioara cu o friza îngustă bazată pe meandrul grec şi deasupra cu o caseta dreptunghiulară, care conţinea forme geometrice. La parter mai existau 3 intrări, două simetrice şi una laterala, mai mică. Uşile şi ferestrele acestei zone erau despărţite prin bosaje de tencuiala în forma de pilastru cu capitel îngust. Cornişa care prelua în cheie decorativă funcţiile antablamentului purta într-un panou dreptunghiular central, inscripţia “COMUNITATE ELENĂ”, iar deasupra, în fronton era înscrisă intr-un cartuş, data finalizării construcţiei – 1898. In celelalte registre, cornişa era flancată de mici baluştri cu rol funcţional. Forma deschiderilor, pătrată la parter şi rotunjita în partea superioara s-a păstrat la etaj. Frontonul şi cornişa au dispărut.
     Clădirii supraetajate i s-au adăugat în 1919, o altă parte laterală şi o altă faţadă principală, către curte, în alcătuirea căreia , 4 coloane simple sprijină pe toata lăţimea vestică un fronton monumental, fără inscripţie sau decoraţie.
     În anul 1899 se construieşte o anexă de lucru artistică, la clădirea Teatrului, „Compania Artiştilor Lirico dramatici” sub preşedenţia lui Aristide Strati, care a ajutat foarte mult activitatea artistică a Comunităţii (opera, piese de teatru).
     Pentru înfrumuseţarea clădirii s-a străduit şi a oferit mult preşedintele comunităţii elene de atunci Spiros Laskaridis.
Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi) - foto 1900
     Teatrul „Elpis” a intrat în istoria culturală a oraşului prin personalităţile remarcabile găzduite de acesta.
     Pe scena acestei săli în Februarie 1902 a fost prezent marele autor de tragedii Evaghelia Paraskevopoulou, apoi Th. Pofantis, Ad. Taboularis, Aperrgis (Aprilie 1910), Marika Kotopouli (1912), Opereta Papaioannou (Februarie 1914) şi cunoscutul Attic cu puţini ani înainte. Deasemeni, pe aceasta scena s-au produs artiştii tuturor comunităţilor străine şi multe, foarte bune, trupe romaneşti.
     Ziarul „Constanţa” adnota la data de 2 iunie 1902: „Duminică 26 şi luni 27 mai ne-a fost dat să admirăm pe marea artistă Aristizza Romanescu, care, cu concursul talentatului P. Liciu de la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe scena salonului „Elpis”, au prezentat piesele „Suprema Forţă” şi „Parisiana”.
     Artişti amatori greci au jucat cele mai bune piese ale repertoriului grecesc, de la “Golfo” şi de la “Iubitul Păstoriţei” până la “Burini” a lui Bogri şi “Tatăl educa” a lui Mela.
Constanta - intersecţia străzilor Mircea cel Bătrân şi Aristide Karatzali -
se remarcă Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi) spre dreapta, Biserica “METAMORFOSIS” în centru şi Şcoala greacă în stânga
Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi)
  • În 1905 se înfiinţează şi “Secţia Muzicala” sub conducerea dlui. Zotou Konstantinidou, Hr. Gragopoulou şi Μ. Karavasili. Cel mai mare succes al secţiei, afară de cor, a fost orchestra de mandoline, care a dat concerte în favoarea Comunităţii în anul 1916. Războiul a obligat la încetarea activităţii artistice a Asociaţiei, care a fost reluată sub conducerea lui Ζ. Konstantinidi în 1921. Colaborează intens cu amatorii dând reprezentaţii muzico-teatrale la Teatrul Comunităţii. în anul 1922 Polidoros Sarafidis, avocat, fratele doctorului era la conducerea Teatrului şi după aceea din nou Konstantinidis.
  • La 1 februarie 1905 la „Elpis” evoluează Aura Mihăilescu în opereta „Fetiţa dulce”. Pe lista repertoriului din acel an existau de asemenea si alte spectacole de operetă precum „Vânt de primăvară” (patronată de primarul Ion Bănescu), „M-zelle Nitouche” şi „Perichola”.
  • La 16 martie 1908, Reuniunea muzicală „Gavriil Musicescu” a prezentat la sala „Elpis” cel de-al patrulea concert, cu zece piese vocal-instrumentale în program. În acelaşi an, Constanţa a găzduit o companie italiană de operă condusă de C. Cassillano, care au avut săli pline cu spectacolele „Rigoletto”, „Tosca”, „Lucia di Lammermoor”, „Carmen”, „Faust”, „Paiaţe”, „Bărbierul din Sevilla” şi altele. „Succesul impresionant a determinat revenirea trupei în februarie 1909. Anul următor (1910), o altă companie din Italia a prezentat pe scena de la Elpis doar două reprezentaţii”.
- în anul 1900 încasările în urma activităţii artistice au ajuns la 2. 000 de franci; - în anul 1902 la 1. 500 fr. ; - în anul 1904 la 1. 000 fr. ; - în anul 1905 la 3. 000 fr. ; - în 1915 la 9-10. 000 fr.
  • Pe 8 februarie 1916, concertează in sala de pe str Karatzali George Enescu, acompaniat la pian de Theodor Fucs. Cella Delavrancea evocă momentul în toată splendoarea sa: „Cânta cu ochii închişi, desprins de realitate, dus de undele sonore pe înălţimi pe care nu le atingi decât prin muzică”.
  • În 1922 au loc mai multe spectacole de operetă susţinute de trupa Bărcănescu, iar mai târziu, tenorul Leo Szlezak oferă un recital, acompaniat la pian de Oscar Nedbal.
  • În 1923, George Enescu acceptă din nou să concerteze la „Elpis”. Avocatul, iubitor de muzică, Titus Zaharia a supravegheat vânzarea biletelor, însă, în seara concertului, în sală nu s-au aflat decât 20 de spectatori. Dr. Nicolae G. Ionescu explică referitor la acest aspect: „Concurenţa a fost reprezentată (probabil involuntar) de un spectacol de revistă susţinut în oraş de Constantin Tănase şi trupa sa de revistă „Cărăbuş”. Evident că Enescu nu a mai concertat ulterior la Constanţa.
Oaspete al Teatrului, ca invitat al Comunităţii Elene a fost şi marele istoric Nicoale Iorga. (el însuşi grec după mama). De asemenea, în vizita sa oficiala în Romania în anul 1931, primul ministru al Greciei în acea epoca, Elefterios Venizelos, a fost oaspete al Teatrului „Elpis”
Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi)
     Era singura sală de festivităţi din Constanta, cea mai frumoasa, cu pardoseala din parchet, cu oglinzi mari, acoperind pereţii laterali, cu balcoane în forma de Π. La intrarea din faţă, lateral exista camera pentru garderobă şi bufetul, dintotdeauna lângă intrarea principală, se aflau splendide săli alungite pentru şedinţe ale Comunităţii Elene, tot acolo se afla şi biblioteca cu cărţi greceşti şi străine.       Comunitatea elenă organiza serate dansante în sala teatrului Elpis, se făcea cheta s. a. m. d. ofereau ajutor lunar concetăţenilor, de etnie greaca săraci, întreţineau pe perioada de iarnă cantina, menţionată mai înainte, pentru elevii săraci şi acordau ajutoare familiilor nevoiaşe cu ocazia sărbătorilor Crăciunului, se organiza serbarea pomului de Crăciun se împărţeau obiecte de îmbrăcăminte, ţesături (stofe) şi încălţăminte elevilor lipsiţi de posibilităţi materiale.      În sala mare aveau loc, deasemeni, sărbătorirea aniversarilor naţionale şi serbărilor şcolare, conferinţe şi spectacole şcolare etc.      La Teatrul Elpis au avut şi loc primele proiecţii de film organizate în Constanţa. În anii ‘50 în acest local au avut loc punerile în scenă ale primelor spectacole ale Teatrului de Stat Constanţa”.
Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS - Planul sălii de spectacol
  Constanta - Str Mircea cel Bătrân
  Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Colegiul Mircea cel Bătrân nu fusese încă ridicat
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Colegiul Natioanl Mircea cel Batrân
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Colegiul Natioanl Mircea cel Batrân
Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Colegiul Natioanl Mircea cel Batrân

32 de comentarii:

  1. Felicitari pentru articolul realizat.Multe dintre imagini si informatii nu se gasesc in alta parte.Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cate amintiri...au trecut atatia ani, ultima data cand am fost la teatrul de papusi cred ca veam 8 ani...deci acum...15 ani...Dumnezeule ma simt batran :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. OFFF !!! "Stradela vantului"... (acum parca tablita zice "Aleea Stradela Vantului" ... Cu aceasta fotografie, cu o straduta mica si delicioasa a Constantei vechi, m-ati induiosat complet ! Felicitari din toata inima pentru ceea ce faceti dvs aici, se vede o munca extrem de laborioasa si plina de suflet si aplecare pentru acest oras unic al Romaniei. Constanta merita asa ceva, istoria si frumusetea lui sunt departe de fi fost pe deplin relevate...Noi toti putem afla multe lucruri minunate, interesante si bine documentate despre orasul nostru, pe care in multii ani trecuti nu am avut de unde sa le cunoastem... Tineti-o tot asa ! Bravooo !!!

    Un constantean naufragiat...prin alte locuri

    RăspundețiȘtergere
  4. Este o bucurie şi o onoare să ştiu concitadinii aflaţi în lumea largă trecând prin această pagină de istorii. Vă mărturisesc că la începuturi, atunci când am adunat timid câteva imagini de odinioară ale Constantei, gândul meu a fost şi la cei cu dor de locurile pe care le îndrăgesc. Trăim în epoca internetului şi a tehnologiilor avansate, instrumente care nici pe departe nu pot înlocui o plimbare la braţ cu amintirile prin Stradela Vântului, însă atunci când depărtările fac imposibile aceste plimbări, ne putem bucura sufletul cu nostalgii şi imagini ale locurilor prin care am trecut la braţ cu tinereţea. Vă mulţumim pentru aprecierea dumneavoastră şi vă aşteptăm în continuare. Încercăm, în măsura în care dispunem de material tematic să dezvoltăm această mică pagină de istorie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce placere aceste imagini.....privindu-le am fost transpusa in alte vremuri. BRAVO! Numai respect!

    RăspundețiȘtergere
  6. Si pe mine m-ati facut sa plang. Din pacate acum orasul vechi e plin de banci de sticla si oglizi...unde se oglindesc oamenii cu masini frumoase.
    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. vrei sa spui:" ... se oglindesc oameni ieftini cu masini scumpe.

      Faptul ca mai exista oameni care simt sa planga vazind doar imagini vechi ca acestea ii salveaza si pe altii sa planga mai putin

      Ștergere
  7. Superbe aceste imagini!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma intereseaza o imagine cu harta Constantei din 1940. Nu dau de urma unei gradinite care era, citez: "in spatele bisericii de pe Calarasi". Cea pe care am gasit-o eu, gradinita 23, nu este ceea ce caut. O mai fi o gradinita mai veche, sau o gradinita care s-a desfiintat? Nu e vorba de nostalgie, e vorba de niste acte. Daca ma puteti ajuta cu o informatie, mi-ati face un bine. e-mail marioarabelciu@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. incercati sa cautati la Arhiva jud.Constanta!

      Ștergere
  9. Este o placere fara margini sa vad imaginile orasului meu natal, felicitari,dar in acelasi timp este si o durere cumplita ca zona veche a ajuns o ruina fara nici un viitor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Toata stima si respectul meu pentru aceste imagini mai mult decat superbe.
    Din pacate aceste cladiri dispar incet dar sigur cu ajutorul maretului nostru
    primar RADU MAZARE.
    Care are o deosebita admiratie pentru aceste cladiri.
    Sa ne uitam putin la Cazino la acea geamie unde a aparut langa ea o terasa etc...
    LIPSA TOTALA DE RESPECT PENTRU ISTORIA NOASTRA A TUTUROR.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim pentru aprecieri. Scopul pe care încercăm să îl atingem de fiecare dată când adunăm imagini despre trecutul Constanţei este în bună măsură să facem o rememorare a evenimentelor aşa cum ele au fost şi au rămas să fie de atunci şi până la noi. Prezentul este precum pragul uşii din casa unde sălăşuieşte timpul. În camera din urmă se află trecutul în camera din faţă viitorul. Noi oamenii în viaţa ce ne e dată păşim în fiece clipă acest prag. Preferăm prin fapta ce o facem să fim fiecare ceea ce poate fi... respectăm camera prin care am trecut şi ne pregătim să fim curaţi pe încălţările cu care vom păşi mâine într-o altă cameră din viaţa noastră. Despre ceilalţi de lângă noi ca şi despre noi... ”Să ne fie bine şi să putem oferi măsura binelui din noi!” Încă odată vă mulţumim pentru aprecieri şi sperăm să regăsiţi aici acel ceva pe care ne străduim să il oferim Constanţei. Cu respect, Pluttonia

      Ștergere
  11. Foarte frumos.Aici este istoria orasului nostru.Ar trebui sa prezentati aceasta lucrare celor din primarie,poate ii induiosati.Asa ar trebui sa arate orasul nostru.Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fii bine primit Vasy, aici pe paginile ce ni le dăruim nouă tututror, constănţeni sau oameni de pretutindeni. După cum observi, toţi cei ce caută gasesc, iar cei ce descoperă întâmpltor ceva, ce ştiu să vadă cu mintea şi privirea sunt egali celor dintâi. Nu am realizat acest blog pentru cineva anume ci pentru Constanţa şi pentru toţi şi toate. Mai marii urbei, de vor voi să treacă dincolo de finalitatea mercantilă grevată de politicul destul de labil al prezentului şi vor considera că (parafrafrază la spusele lui Nicolae Bălcescu) ”cel ce nu cunoaşte trecutul este precum copilul fără de părinţi” vor descoperi şi ei acest blog. Noi prezentăm lucrarea tuturor. Kogălniceanu a rostit lui Cuza la ridicarea acestuia în fruntea noii Românii: ”Ţine aproape de popor spre a nu rătăci calea!” ... Constanţa ca urbe va trece în timp odată cu istoria. Vremelnicii conducători (sic! - aleşii electoratului constănţean) vor trece în trecut, fără ca cineva vreodată să le mai pomenească numele (unii dintre ei, fireşte). Istoria se construieşte cu fapte precum zidul cetăţii se construieşte cu pietre. Când va veni vremea se va afla poate şi la primărie că despre Constanţa se mai scrie şi se mai publică (chiar şi în blog) câte ceva. Noi urmăm cu munca noastră calea oraşului... În rest să vorbească faptele şi nu vorbele cele fără de viaţă şi temei în faţa barierei ce desparte prin clipă prezentul de viitor. Mulţumim Vasy că eşti cel ce se arată interesat de Cetate şi cetăţeni. Noi lucrăm pe măsura puterii spre a face clipele prizonierele vremelnice ale unor pixeli si cuvinte ce vibrează şi fac mai vie trecerea spre ieri a zilei de azi. Cu respect, Pluttonia.

      Ștergere
  12. Superb si fascinant in acelasi timp sa descopar in imaginile de aici o parte din povestirile bunicilor si parintilor despre orasul vechi!!Nostalgic ,dar din pacate trist sa constati ca stradele,cladiri vechi,incarcate de istorie,de grandoare si frumusete,sunt acum paragina.Noi,romanii,suntem mandrii de trecutul nostru,atat de mandrii ca-l demolam.....Felicitari pentru munca depusa celor care au postat fotografii si informatii!!!Sunteti la bookmark,raman fan:)!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Va multumim pentru trecerea prin paginile pe care le-am construit aici. Pareri precum cele scrise de dumneavoastra ne onoreaza, si in buna masura ne rasplatesc cu gandul ce il nutriti pentru Oras si pentru ce ce ii sunt locuitori. Speram sa putem continua frecvent seria aparitiilor iar dumneavoastra sa ne fiti oaspete si in continuare. Va mulţumim, Pluttonia

    RăspundețiȘtergere
  14. de mult timp cautam prin diverse publicatii imagini si istorioare in care sa regasesc frumosul nostru oras.va multumesc ca existati.Un om care locuieste in CONSTANTA din 1958

    RăspundețiȘtergere
  15. Ne face plăcere să vă avem ca oaspete. Deja ne pregătim să reluam editarea de noi teme. Cei ce postează aici sunt cam de vârstă sensibil egală cu a dumneavoastră (poate cu putin mai mult sau mai puţin, oricum peste 50 si ceva de ani) Vă aşteptăm şi în viitor să păşiţi pe aceste pagini. Cu respect, Pluttonia

    RăspundețiȘtergere
  16. O lectie de isorie minunata Tinerii care ar vedea prezentarea dumneavoastra vor fi sigur sensibilizati ,vor intelege mai bine trecutul si vor aprecia viitorul facand eforturi sa fie la nivelul epocii. Aceste imagini si comentarii pot marca pozitiv orice suflet oricat de hain ar fi Felicitari Plutonia Numai un om foarte sensibil si bun partiot poate sa faca asa comentarii care obliga la eleganta si sacrifica timp pentru placerea altora de a descoperi frumusetile si istoria dura a urbei cu nume asa de frumos CONSTANTA

    RăspundețiȘtergere
  17. Felul dumneavoastra de a considera consistenta si calitatea materialelor ne ononoreaza... Speram, dupa cum anterior comentam sa venim cu materialele de curand gasite... deja prelucram cu rabdare forma lor de editare. Cu respect, Pluttonia

    RăspundețiȘtergere
  18. http://www.ak-ansichtskarten.de/ak/93-Cartes-postales-Monde/7010-Ville-de-Konstanza-Contanta/?&lang=6

    RăspundețiȘtergere
  19. http://www.ebay.de/csc/i.html?_fln=1&LH_Complete=1&_nkw=Constanta&rt=nc

    RăspundețiȘtergere
  20. Bucurie si tristete in acelasi timp......nostalgie si dezamagire....toate intr-o singura clipa.....Felicitari pentru toate articolele publicate. Constanta chiar merita mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  21. Multumim de aprecieri. Ne pare rau pentru moment ca nu am mai putut posta nimic nou (deocamdata) Odata cu venirea anotimpului rece, probabil vom relua seria de postari. Deocamdata ”zestrea” de material documentar a crescut simtitor. Spream intr-o cat mai buna relansare a publicarilor. Cu respect miniechipa Pluttonia (Constantin Roman)

    RăspundețiȘtergere
  22. In 1933 exista o strada Mumuianu,este posibil sa imi spuneti cand i s-a dat numele si in numele cui,ca vad ca in 1927 nu exista.denumirea strazii a fost pusa dupa mumele poetului Florian Mumuianu.Multumesc anticipat pentru raspuns si succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În cele ce urmează, voi încerca să răspund, în limita posibilităților de documentare, la chestiunea față de care v-ați manifestat interesul. Vă informez că și pentru mine, problema supusă atenției a fost inedita și abordată de altfel, în primă instanță.

      Mumuianu, ca nume, în România provine cel mai probabil din Oltenia. Un Nicolae Mumuianu, logofăt, este unul dintre ctitorii bisericii Sopot din Slatina la sfârşitul sec. al XVIII-lea (împreună cu al treilea logofăt C-tin Rătescu) pe care o repară şi zugrăveşte apoi fiul său Răducu N. Mumuianu care pune şi pisania la 1839 . Aici exista şi o şcoală pe la 1835 iar în chilii un spital.
      În 1886 Constantin D. Mumuianu era Subdirectorul Arhivelor Statului, Şeful Secţiunii Bunurilor Publice iar Directorul Arhivelor Statului era B.P.Hasdeu – profesor universitar și savant eminent așa cum aflăm din ”Dacia Literară” – fragmentele de transpunere de dramaturgie a lui Octavian ONEA în ”BIUROUL DIRECTORULUI” sau ”O zi cu Iulia și B.P. Hasdeu” (teatru) publicată în Dacia Literară - http://www.dacialiterara.ro/1-2013/DL-1-2-2013.pdf - pag. 28
      MUMUIANU GHEORGHE (1873-1932) a fost cel mai probabil fiul lui C-tin D. Mumuianu.
      Între anii 1914 – 1918 a fost prefect al orașului Constanta. (vezi ”Prefecții Constanței” din site-ul Prefecturii Constanța)

      Ca notorietate el a fost cel ce a inițiat construirea monumentului ”Avântul Țării” – sursă:

      ”BUCUREŞTI MATERIALE DE ISTORIE ŞI MUZEOGRAFIE XXVI – pag 263”

      http://www.muzeulbucurestiului.ro/uploads/2/7/8/2/27828045/volumxxvi.pdf

      de asemenea pe timpul mandatului în perioada retragerii din Dobrogea datorată Primului Război Mondial apare consemnată prezența sa la Chișinău în calitate de prefect:

      ”La 17/30 septembrie 1917, Basarabia liberă, ziar editat la Chişinău în limba rusă, aducea la cunoştinţă că guvernul român l-a trimis în delegaţie la Chişinău pe prefectul Mumuianu, cu misiunea de a acorda sprijin refugiaţilor şi de a fi mediator între refugiaţi şi autorităţile ruse. Oficialul român locuia în casa cu nr. 19 de pe strada Jukovski (în prezent Nicolae Iorga)”

      Ștergere
    2. Se pare că Gheorghe Mumuianu a fost tatăl poetei Florica Mumuianu (1908-1982).
      La moartea demnitarului aceasta probabil, a scris epitaful de pe piatra funerară a acestuia:

      ”Te rog fierbinte să nu plângi
      O suflet mult iubit
      Dacă din lumea celor vii
      pe veci eu am pierit

      Ştiu că ochii tăi frumoşi
      N’am să-i mai văd, d’acum
      După cum ştiu că al tău gând
      Mă va’nsoţi la drum

      Dar gând şi ochişorii mei
      Să nu mii osteneşti
      Te rog din suflet să nu plângi
      Să nu te ofileşti

      O dulce amintire doar
      Păstrează-mi liniştit
      Atît îţi cer să nu te plîngi
      O suflet mult iubit.

      Căci a muri este firesc
      O dată ce te-ai născut
      Gîndeşte-te la viitor
      Iar nu la ce-a trecut.

      Înc-o primăvară dulce, înc’o iarnă’ncărunţită
      Înc’o vară călduroasă înc’o toamnă ofilită
      Înc’un an ce fu prezinte în trecut acum dispare
      Şi apropie de moarte pe cel mic şi pe cel mare.
      Trist e vai că se duc anii, căci cu ei într-o clipită
      Sboară părţi din viaţa noastră în vecia-i neclintită

      Eri! abizul fără viaţă, dureros şi vecinic rece
      Azi şi mîine! amăgire, o iluzie ce trece
      Ne arată împreună că ce e nimic se face
      Şi că viaţa car’ncepe-în nimic se va preface.
      Căci cînd secole trecut-au ş’acest an într-o clipită
      Va sbura cu-a noastre zile în vecia neclintită.

      Ah mi-e groază d’astă clipă care spune omenirei
      Cât de mică-i este viaţa cât de mare-i taina firei,
      Care-i spune că’nainte-i stă prăpastia s’o’nghită
      Şi’n nou haos să prefacă lumea din haos eşită.
      Trist e vai când se duc anii, căci cu ei într-o clipită,
      Se duc părţi din viaţa noastră în vecia neclintită.

      Ca şi gândul ce se pierde într-o lume nezărită
      Ca şi frunza ce dispare sub o pulbere de vînt
      Ca şi pasărea ce zboară către zarea infinită
      Ca şi unda ce se duce spre un ţărm necunoscut
      Tot aşa şi anu’ acesta a sburat într-o clipită
      Şi cu el s’a dus o lume în vecia neclintită.”
      – George Mumuianu 25 aug 1932. [BUCUREŞTI – BELLU ORTODOX].

      Numele de Mumuianu îl întâlnim în perioada interbelică când Alexandru Mumuianu a fost un profesor de ştiinţe naturale la Colegiul “Sfântul Sava” şi Liceul “Titu Maiorescu” din Bucureşti iar între anii 1932-1940 a fost profesor la clasa regelui Mihai.

      În 1933, anul la care vă referiți numele de Mumuianu dat unei străzi din Constanța este cel mai probabil să fi fost dat de către notabilitățile constanțene unei străzi din oraș în cinstea fostului prefect. Nu sunt în măsură să fac prezumții în lipsa elementelor de certitudine.
      Ceea ce vă pot informa este însă faptul ca unul din rapoartele ce priveau efectele bombardamentului sovietic din 1943 asupra orașului face referire la bombardarea casei Mumuianu din piața Ovidiu (3 mai 1943 – al treilea raid din ziua respectiva – ora 14.45)

      Sursa: Revista Statului Major General al M.Ap.N. – Nr. 3 (65) 2014
      ”DOBROGEA SUB BOMBELE AVIAŢIEI SOVIETICE (1941-1943) – pag 32”

      http://smg.mapn.ro/SIA/Revista_3_65_2014.pdf

      La acest minim de informații am putut avea acces din Internet. Pentru orice alte date de interes vă pot face recomandarea să vă adresați fie organelor sau organizațiilor cu competențe, fie să abordați internetul cu vasta sa capacitate de a oferi date. Vă doresc succes și la rândul meu, vă mulțumesc că mi-ați oferit un motiv să mă informez mai amănunțit asupra unei pagini din istoria orașului.
      Cu respect, Constantin Roman.

      Ștergere
  23. Mă asociez majorității celor de sus cu aprecieri și felicitări. Bucureșteanul din mine am fost induioșat de imagini pentru că le-am parcurs în tinerețe (anii ''60-''70 ) Cu considerație M Drosu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimate domnule Drosu,
      permiteți-mi să vă adresez salutul și mulțumirile mele pentru aprecieri.
      Referitor la timp și curgerea sa, noi călători prin`trâsul dați-mi vă rog voie să-l parafrazez pe Cicero gândind nostalgic : „O tempora, ....” sau pe François Villon care exclama „Mais où sont les neiges d’antan?” ... Cu stimă și respect Constantin Roman

      Ștergere
  24. Existau cumva nume de strazi in limba rusa, in Constanta ? Vreodata, au fost asa ceva ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Florin, permiteți vă rog să va adresez urarea mea de luminoasă sărbătoare cu ocazia Duminicii Floriilor și să vă informez că după cunoștințele ce le am, nu cunosc să fi existat străzi cu nume rusești în Constanța. Cu excepția Bulevardului Lenin (Bd. Mamaia) și a Str. Stalin (bd. Tomis) nu cunosc să fi fost denumite alte străzi cu nume de sorginte rusă. Pe timpul ocupației ruse Au fost folosite mai multe clădiri din Constanța printre care cea a Colegiului Mircea cel Bătrân, Muzeul Marinei și cazărmile aflate pe Str. Mircea (de la str. Smârdan până la Bd. Mamaia). Cu respect, Constantin Roman.

      Ștergere