vineri, 30 septembrie 2011

Hôtel d’Angleterre ( Hotel Regina / Hotel Intim) - Eminescu la Constanta - 1882

 

Constanta, 16 iunie 1882

”... Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu”

Informaţiile documentare legate de acest hotel datează din anul 1882 când Eminescu în preumblarea sa spre necuprinsa mare a fost găzduit într-o cămăruţă de la mansarda stabilimentului. Este de presupus că a fost construit prin anii 1880. Constanţa, după revenirea Dobrogei la patria mamă (14 noiembrie 1878), devenise deja o localitate turistică şi urma să se dezvolte în continuare. În vremea aceea, hotelul Carol şi hotelul d’Angleterre erau cele două locuri ale Constanţei unde turiştii puteau găsi găzduire. Constanţa era încă un orăşel foarte mic. În plus, aici se ajungea foarte greu. Din Bucureşti bunăoară, călătorii trebuiau să meargă cu trenul până la Giurgiu, apoi pe Dunăre până la Cernavodă, de unde luau din nou trenul pentru a ajunge la Constanţa“

Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile, la care participau personalităţi ale oraşului. Evenimentele reuneau lumea bună a urbei, se etalau rochii şi toalete de prin marile saloane ale capitalelor din Apus şi aveau loc banchete oficiale.

Iată cum este prezentat un astfel de eveniment monden de către corespondentul ziarului „L’Indépendance Roumaine”, în 1882: „Printre cei 300 de invitaţi de toate naţionalităţile şi de ambele sexe, se remarcă cu graţie aurorală, doamnele Harris, Vergotti, Benderli, Cicilianopulo, Mărculescu, Căplescu, Lusi, Salman, Caridia, Corvin. Doamna Coiciu atrage privirile într-un bogat costum naţional. Dintre domni se remarcă prefectul, directorul Căilor Ferate, consilieri şi, în general, protipendada urbei. Chiar şi în această atmosferă, comitetul doamnelor se manifestă cu eficienţă, astfel încât reţeta serii se ridică la valoarea de 1500 de franci, din care o parte este destinată scopurilor anunţate”.

În prima scrisoare a lui Eminescu (16 iunie 1882) către către Veronica Micle (în cele zece zile cât a stat la malul mării, poetul i-a trimis trei scrisori iubitei sale) este scris:

“Constanta, 16 iunie 1882 Draga mea Veronică, Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu”.

Aşa era descrisă atmosfera Constanţei, chiar de Eminescu, care adaugă, în scrisorile următoare: „Pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un râu şi lipsită de ploaie, recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară şi se-ntemeiază mai mult pe creşterea de vite. Viaţa e monotonă şi peste zi târgul pustiu”.

În 1886, antreprenorului hotelului la acea dată, D. Panaitopulo, i se acordă permisiunea de a organiza baluri mascate în salonul Hôtel d’Angleterre în perioada carnavalului, dezvoltând, ulterior, o afacere profitabilă. Balurile erau precedate, în perioada 1 octombrie - 25 decembrie, de un caffe-concert.

Hotelul este demolat după anul 1903. Locaţia sa este însă consemnată într-o harta din 1903 elaborată de Union Elektrisitas - Geselschaft din Berlin, din dispoziţia lui Moses Schwartz. Acesta a preconizat posibilitatea de a redeschide fostul hotel Hôtel d’Angleterre sub un alt nume, într-un local nou ridicat dar pe vechea locaţie care prezenta multe avantaje din punct de vedere al amplasamentului.

Unele surse afirmă că în perioada 1903-1904 Hotelul fusese deja construit, era în posesia fraţilor Târpa şi se numea Hotel Splendid. Numele de Hotel Regina ar fi fost luat de abia în anul 1924, probabil odată cu trecerea în proprietatea altor antrepenori. Datele au un grad ridicat de ambiguitate dar se pare că cele mai multe păreri susţin că pe acel loc locul vechiului hotel ridicat în anii 1880 avea să fie proiectat şi construit începând cu data de 1 iunie 1906 Hotelul „Regina”. De data aceasta ca proprietar al hotelului figurează în documente un anume Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard. Hotelul avea subsol, parter, două etaje şi mansardă.

Locaţia dispunea de 21 de camere fiecare cu baie proprie. Suprafaţa totală era de 1.650 mp şi avea spre folosinţă un teren propriu de 935 mp.
Elegant si cu o frumoasa grădină de vara, hotelul a constituit locul predilect unde se desfăşurau banchetele regale. Clădirea este realizata în stil eclectic, cu elemente predominante de Art Nouveau şi structura neoclasica a faţadei principale.

Parterul este placat cu piatră în bosage plate, întărite şi reliefate la colţuri. Din punct de vedere arhitectural construcţia eclectică a hotelului «Regina», cu elemente decorative Art Nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale către strada Nicolae Titulescu, se desfăşoară pe orizontală, fiind ritmată pe toată întinderea sa de ferestre.

Prin amabilitatea domnului arhitect Radu Cornescu am primit şi postat această fotografie unde se observă existenţa celor două balcoane de la etajul I al clădirii

Unele ferestre sunt încadrate pe pilaştri cu caneluri aplatizate. Ferestrele dreptunghiulare ale primului nivel sunt prevăzute cu ancadramente de baghete si frontoane geometrice, descărcate pe console.

Al doilea nivel are acelaşi număr de ferestre dreptunghiulare sprijinite pe console decorative, ce etalează scoici înconjurate de ghirlande cu frunze si panglici. Faţada secundară, dispusă pe latura nordica, ce da in mica gradina de vară, are o intrare marcată de un arc în potcoavă, sprijinit pe doua coloane scunde.

La etajul I, între pilaştrii ce unesc cele doua etaje, se află o uşa, spre balconul cu baluştrii dreptunghiulari, încadrată de doua coloane adosate şi au rol în sprijinirea celui de-al doilea balcon, de forma semicirculară, aflat la etajul următor.

 

 

 

 

 

Nu se cunoaşte cu certitudine arhitectul edificiului, dar este posibil ca acesta să fi fost Emil Goue, care a practicat în Constanţa în acea perioadă ridicând mai multe clădiri una dintre cele mai notabile fiind hotelul Palace. Unii cercetători afirmă însă că localul a fost realizat de către arhitectul Daniel Renard care a ridicat şi Cazinoul constănţean.
Domnul Radu Cornescu a precizat: ”autorul (proiectului) e Daniel Renard, care in afara de Cazinou este autorul si altor cladiri importante din Constanta si din judet: complexul administrativ - Prefectura + Palatul Regal + Tribunalul, un abator si o hala (ambele disparute astazi), casa Logaridi din Piata Ovidiu (disparuta), fatada dinspre mare a hotelului Palace (autor principal - Goue), Pavilionul - Restaurant din fata Cazinoului (azi Acvariul), un spital din Medgidia, Catedrala din Harsova.”
Construcţia a fost dată în folosinţă la 18 ianuarie 1909. Clădirea a fost cumpărată imediat după inaugurare de Moses Schwartz un mai vechi antreprenor al hotelului iar ulterior a intrat în proprietatea fraţilor Târpa.
Hotelul „Regina” a devenit în scurt timp un loc de întâlnire al intelectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cercul farmaceutic”, şi o alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau frecvent întâlniri ale politicienilor. cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Ziarele vremii consemnau chiar şi meniul zilei servit la astfel de întâlniri.

Pe 20 iunie 1920, este marcată inaugurarea restaurantului „Regina”, de pe strada Lascăr Catargiu. Ziarul „Liberalul Constanţei” într-o ştire a zilei numea acest nou local „un cuib de rai”. „În urma unui serviciu religios, oficiat de părintele Popescu, s-a servit asistenţei un aperitiv delicios, compus din barbuni, chefali prăjiţi, friptură de miel şi vin înfundat excelent”.
Viaţa mondenă avea un nou local unde a se putea manifesta în începutul efervescenţei sale. În saloanele hotelului profesorul Anton Panaitescu organiza lecţii de dans. Pe lângă frecventele banchete aveau loc aici şezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanţa.

La începutul lui 1925 a luat fiinţă la Constanţa „Cercul Intim”, având ca obiectiv „cordializarea raporturilor între familiile de intelectuali din metropola dobrogeană”. (dintr-o referire din jurnalul „Liberalul Constanţei”). Cercul organiza la Hotel „Regina” „ceaiuri dansante”, la care participau elitele constănţene. Erau prezente personalităţile urbei dintre care nu lipseau politicienii, magistraţii, profesorii, ofiţerii, inginerii, avocaţii, medicii sau, ziariştii de notorietate ai oraşului. Astfel, cronicarii vremii îi menţionau, în articolele lor, ca participanţi la primul ceai dansant pe N. Negulescu, prefectul judeţului, amiral Scodrea comandantul Diviziei de Mare, consulul american Hewen sau pe Emil Paraschivescu, comandantul vasului „Principesa Maria”.

Pe 17 şi 18 iulie 1925, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia” anunţau renovarea completă a Hotelului „Regina”: „Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”
Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu.

Mai târziu, în perioada comunistă, hotelul „Regina” a primit denumirea „Intim”, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor.
După 1949, clădirea a intrat in patrimoniul Partidului Comunist. După o renovare produsă în anii 1970 hotelul a reintrat în circuitul turistic. După anii 1990 edificiul a fost revendicat de moştenitorii fostului proprietar şi câştigat în instanţă. Hotelul Intim este în prezent în afara circuitului turistic.

 

 

 

O evocare ce ţine de sensibilitatea celor ce caută cu tot dinadinsul alunecarea spre incitantul domeniului al paranormalului a fost mediatizată (cu oarece succes am putea spune) după ce o venerabilă şi bătrână doamnă ce a copilărit şi a trăit în peninsula Constanţei, d-na Constanţa Copăceanu (Fam. Constantin Copăceanu - str. N. Titulescu 14), a povestit despre o întâmplare de demult dată trecutului.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

Domnia sa îşi aducea aminte că într-o vreme într-una dintre camerele hotelului a murit o tânără fată, răpusă de o neiertătoare suferinţă, leucemie. Nu se ştia nimic despre familia ei. Locuia singură, precum singură şi fără de lumina cea din urmă s-a şi stins. Pentru că nu existau rude care să o înmormânteze, proprietarii de atunci ai hotelului au dat-o pământului şi Celor Sfinte pe propria lor cheltuială.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

Lucrurile fetei, puţine şi sărăcăcioase au fost strânse şi duse în undeva într-un fund de beci până s-ar fi ivit un nimeni de nicăieri spre a le lua. Cum era şi firesc, atunci când singurătatea şi sărăcia dau pradă nefiinţei huma trupului, acel nimeni nu a mai apărut vreodată.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

Se spune că de atunci, din când în când, în camera de unde s-a înălţat la cer sufletul defunctei fetei apar lucrurile ei. Stafia fetei pare a umbla prin camerele părăsite.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

În timpul cel de azi, pentru unii dintre cei rari ce au trecut pragul clădirii uitată în paragină asemenea insolită povestire pare a le înfiora trăirea şi a-i face că ei, la rândul lor, sunt cei ce pot vedea umbra ce bântuie în locurile ce aşteaptă liniştite noile nelinişti ce vor avea să vină.

Odată ce miturile iau naştere, apar (n.b. - deloc ciudat, e nevoie ca vulgul, plebeul sclav al mass-mediei să fie aţâţat şi veşnic incitat spre a consuma aberaţia fantasmagorică ce aduce averi mogulilor, stăpâni ai vorbelor ce prin lume zboară) poveşti şi despre alte neliniştite duhuri ce bântuie hotelul. Bunăoară, un bătrân de data aceasta, poate purtând cu sine un zbucium dintr-o nefericită şi ne`mplinită dragoste din tinereţe, povestea că fantoma de la Hotel Intim i-ar aparţine lui Eminescu. Acesta nemaiputând să îşi respecte promisiunea făcută Veronicăi de a veni împreună la malul de mare, apare uneori în nopţile de vară ca spectru neîmpăcat al marelui Luceafăr în preumblări prin colţurile câte unei camere de la mansardă. Povestea bătrânului în semisenilitatea ce-i punea rost pe vorbele rostite lăsa fantasma de dinlăuntrul său să vibreze spre a da cale ce o simţea dincolo de el. Noi privitorii de aproape ai clipelor ce se scurg acum pe lângă noi spunem cu emfază şi superioritate că este posibil să fie doar lumina de Lună ce trece şi prinde-n dânsa colbul unei duşumele stârnit de boarea brizei ce a răzbătut printr-o fereastră spartă de mansardă.

O altă istorisire a locuitorilor de pe strada hotelului bântuit duce spre ideea că undeva în subsolul (devenit deodată tenebros) există nişte hrube menite a-i apăra pe oamenii importanţi ai vremurilor care treceau pragul misteriosului hotel de ”anumite atacuri ce ar fi putut avea loc la suprafaţă”. Acestea fuseseră construite odată cu fundaţia vechiului Hotel d`Angleterre. Ulterior însă o parte au fost transformate în beciuri şi folosite ca spaţii propice depozitării.
După aprecierile arheologilor de azi problema poate avea temei, ştiut fiind că peninsula Constanţei ascunde în adâncurile sale încă nerăvăşite de târnacoape şi escavatoare multe şi nedesluşite catacombe. Se pare că vor rămâne pentru îndelungată vreme misterioase în adâncurile lor şi vor răzbate câteodată prin vorbele duse de ici-colo spre a adânci nepătrunsul cel veşnic tânjit de om.

Închei această transcendere în virtual, printr-un inedit care ne face să luăm aminte cu deosebire asupra lentilei magice ce prin capcana sa pune stăpânire pe umbre şi lumini. Da, aduc mulţumire tuturor celor ce în timp au pus deoparte întâmplări din timpul ce s-a trecut de la epoca deschisă de fraţii Auguste și Louis Lumière. Fără de ei, istoria de până acum, ca şi aceea de va urma, nu ar fi avut şi nu va putea avea rezonanţă în trăirile şi simţămintele celor perindaţi pe planetă în viaţa de le este dăruită.
Lucrând la materialul ce îl avem acum împreună sub priviri, am descoperit cu plăcere un artist al lentilei dăruit cu harul ce îl aşează alături de îngerii meşteşugari în ale luminii şi umbrelor. Este vorba de Mircea Marinescu. Am pornit de fapt în a mă preumbla prin NET căutând tot ceea ce putea fi legat de obiectul actualului blog: Hotelul ”Intim” din Constanţa. Am descoperit deodată locuri cunoscute în ipostaze extraordinar de bine puse în valoare. Era vorba de o serie din colecţia de fotografii a artistului având ca locaţie elementele de decor oferite de interiorul Hotelului Intim.
Cu deosebitul respect pe care îl acord artiştilor şi dreptului de autor mi-am permis (cu reţinere dar şi cu o irezistibilă dorinţă de a mă folosi de ceea ce tocmai îmi stătea la îndemână) să preiau câteva dintre ele spre a le insera în blog. Fotografiile pe carevi le ofer spre a completa imaginile din seria ”Hotel Intim/Constanţa” sunt în fapt nişte prelucrări pe care le-am folosit în majoritatea fotografiilor postate până acum.
Originalul fotografiilor domnului Mircea Marinescu, datele despre autor şi foarte multe alte fotografii de o reală valoare artistică le puteţi accesa (şi vă recomand cu căldură să o faceţi) deschizând domeniul de pe Internet: www.mirceamarinescu.ro.

Ceea ce surprinde în fotografiile ce urmează este eternul frumuseţii feminine în antiteză cu timpul ce muşcă neiertător şi transformă în ruină ceea ce omul nu mai poate să ţină sub grija sa. Nudul feminin, de la Prea Bunul ce a alungat din Rai Propria creaţie pentru că apucase să simtă deliciul Fructului cunoaşterii a incitat apoi pe toţi muritorii spre a-l admira şi a-l face dorit. Artiştii au acoperit sau au descoperit femeia pentru a o arăta eternului Adam aşa cum probabil nu ar fi crezut că poate fi zămislită din trupul său de Prea Înaltul.
A face artă nud este precum Adam se pune pe sine lut spre a-i fi zămislită perechea. Artistul fotograf Mircea Marinescu are are o abordare foarte personala a nudului, nefiind atras de frumusetea standard, ci de expresivitatea modelului. Alături de expresia artistică a fotografiilor ce urmează vă invit să remarcaţi decorul de la interiorul Hotelului Intim şi... opresc aici comentariul blogului.... În final... Fără Comentarii!!! (din partea mea!)...
(P.S. - Vă ofer dumneavoastră deschiderea de a face comentarii şi vă voi răspunde cu plăcere gîndurilor ce veţi voi a le subscrie, Mulţumesc!)

20 de comentarii:

  1. Excelent articol.
    Pozele sunt si ele de nota 10. Artistice si fashion in acelasi timp.
    Cat despre hotel sa speram ca "va pati" (in sensul bun) acelasi lucru ca si Casa cu Lei si sa fie redeschis ca hotel de lux...de ce nu poate parte a unui lant international
    Referitor la fantoma...din punct de vedere economic si turistic e o chestie care poate fi exploatata cu succes.

    RăspundețiȘtergere
  2. Harry... rar am obtinut nota 10 la scoala, erau altii abonati la "excelenţă”, insa ma bucur ca niciodata nu-i prea tarziu sa ai rezultate multumitoare. Si la tine se simte ochiul artistului... faptul ca ai remarcat prelucrarea pozelor, destainuie acest lucru... Multumesc pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  3. Harry a fost prea aspru acordind nota 10.E prea mica.
    tageus

    RăspundețiȘtergere
  4. Arh. Radu CORNESCU10 decembrie 2011, 08:39

    Recunosc, imi plac articolele tale. Este, la ora actuala, cel mai interesant blog despre istoria in imagini a Constantei . Este un efort imens si care este rasplatit - cel putin - prin comentarii. Referitor la Hotel Regina, autorul e Daniel Renard, care in afara de Cazinou este autorul si altor cladiri importante din Constanta si din judet: complexul administrativ - Prefectura + Palatul Regal + Tribunalul, un abator si o hala (ambele disparute astazi), casa Logaridi din Piata Ovidiu (disparuta), fatada dinspre mare a hotelului Palace (autor principal - Goue), Pavilionul - Restaurant din fata Cazinoului (azi Acvariul), un spital din Medgidia, Catedrala din Harsova.
    Referitor la pozele postate de tine, nu le-as patina si pe cele noi, pentru ca vizitatorii vor crede ca aceea e arhitectura veche; fatada dinspre strada a Hotelului Regina avea doua balcoane (care se pot distinge in imaginea a doua), dar apoi - ele dispar in secventele urmatoare (pentru ca sunt imagini contemporane). Iti trimit pe pluttonia@yahoo.com o imagine mai clara - cum arata hotelul cu cele doua balcoane. Succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Radu, am scris un articol (http://urban-constanta.blogspot.com/2011/12/parcurile-istorice-ale-constantei-1.html#axzz1gAUykrQy)despre parcul Mircea Voda si am vazut in multe poze vechi apare, in parc, o cladire cu acoperis in ape. Ne poti spune mai multe despre istoria ei? Avea functie rezidentiala sau erarestaurant?

    RăspundețiȘtergere
  6. wow...Poze bune...din punctul meu de vedere poze facute de amatori.Cat despre articole trebuie sa recunosc ca persoana care a scris are o imaginatie bogata.Asa zisa fantoma ca bantuie hotelul nu exista, toti cei care au incercat sa demonstreze ca hotel Intim este bantuit s-au intors acasa cu mainile goale si cu o dezamagire totala.
    Datorita faptului ca hotelul este destul de vechi si in paragina turisti si chiar persoanele ce trec pe acolo tind sa creada in asa zisa fantoma ce bantuie holurile hotelului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca va referiti la pozele cu hotel Intim, nu avem o certitudine, dar credem ca sunt realizate de amatori... La vremea respectiva nu cred ca si-a pus cineva problema sa fotografiere artistic, cu ochiul si talentul unui profesionist. Cat priveste pozele realizate de Mircea Marinescu, avand in vedere ca este artist fotograf, putem spune ca sunt realizate de un profesionist.
    Desigur ca fantoma despre care se vorbeste in istoria hotelului poate sa nu existe. Am vrut doar sa dam expresivitate povestii misterioase care a circulat de-a lungul anilor, in felul acesta starnind interesul cititorilor care doresc sa afle motivul pentru care hotelul a devenit celebru. Ne bucura astfel de comentarii din partea cititorilor... Va multumim!

    RăspundețiȘtergere
  8. Hotelul nu a devenit celebru datorita unei povesti cu fantone ,ci datorita prezentelor unor prersoane gazduite acolo;precum M.Eminescu,I.L. Cargialeale si multi alti intelectuali ai vremii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Aveţi perfectă dreptate. Ca români si mai ales ca locuitori ai Constanţei ne însuşim întru totul punctul dumneavoastră de vedere. Observaţi, vă rog, ca am subliniat contextul sub care am facut referire la aspectul legat de ”Fantoma din Hotelul Intim”. Nu ”Pluttonia” a făcut aceste evaluari. Noi am amintit doar de ele. Tineţi vă rog cont de felul cum comportamentul social si axiologia este grevată de anumite ”francize”. In vremurile de curând trecute numele de ”Oltcit” nu spunea nimic unui brazilian sau argentinian in schimb ”Citroen” era totusi mai aproape de cunoasterea comună a acelui om al lumii. Noi îi iubim şi îi respectam pe marele poet nepereche si pe ”Nea Inacu” bunăoară, ca români ce suntem. Dar mult mai mult se va arata interesat un scoţian de rând de Dracula ce îşi avea sălaşul într-un castel precum Branul decât de faptul că acolo este depusă într-o capela inima unei regine a românilor. De aceea, ţinem la tot şi toate câte fac obiectul interesului celor din jur, de aici si de pretutindeni. Vă suntem alături în ceea ce aţi adnotat dar imediat ce ieşim de pe strada Nicolae Titulescu, nu ştim dacă vom mai întâlni un procent semnificativ de constănţeni chiar care sa ştie de ”Hotel d`Angleterre” sau de ”Hotel Regina...”

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumos scris articolul, DAR am observat 2 fotografii in el care nu va apartin si pentru care sunt aproape convinsa ca autoarea nu si-a dat acordul sa fie modificate si folosite.
    Ma refer la http://lh6.ggpht.com/-qNqLTuUlGaE/ToT71ukbQ_I/AAAAAAAAF7I/hBZQ2xCKMEo/s600/Intim%25252029-%252520fantoma%2525204.jpg si la http://lh4.ggpht.com/-YV6sKBcn7NY/ToT71pOhw7I/AAAAAAAAF7M/NYxy3nOtPu8/s600/Intim%25252029-%252520fantoma%2525203.jpg care sunt exact http://hello-pixel.com/blog/wp-content/uploads/2011/08/3429.jpg si http://hello-pixel.com/blog/wp-content/uploads/2011/08/3430.jpg plus un pic de editare si smudge pe subiect... Nu-i frumos...
    Pentru cazul in care autoarea si-a dat intr-adevar acordul sa-i fie folosite si republicate fotografiile (ceea ce nu cred, dar am sa o intreb) imi cer scuze...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va mulţumim cu respect pentru faptul că aţi fost oaspetele blogului în care postăm despre timpurile din trecutul în imagini al Constanţei... Vă mulţumim pentru aprecieri şi pentru interesul manifest de a căuta alături de noi acele lucruri inedite ale Constanţei de odinioară.
      Citind textele postărilor, niciodată în conţinutul materialelor nu am afirmat că măcar una din fotografii se află în proprietatea noastră... deci, faptul că dumneavoastră aduceţi în discuţie dreptul de proprietate asupra unei fotografii iese din discuţie... daca fotografiile la care faceţi referinţă nu ar fi existat pe NET, probabil că nu aţi fi avut cum să realizaţi similitudinea... Un material odată postat în blog este oferit tuturor celor ce îl accesează.
      Observând profilul orientativ al postărilor este uşor de remarcat că nu se urmăreşte sub nici o formă aspectul mercantil sau background-ul unei publicităţi de orice natură ar fi ea... Nu promovăm nici o linie de finalilitate alta decât aflarea unor lucruri despre Constanţa (Küstendje ) dragă nouă locuitorilor ei precum şi dumneavoastră vă este drag Braşovul căruia vă este jenă să îi adnotaţi acest nume recunoscut de mai toţi românii folosind în schimb pe cel la fel de bine circulat de ”Kronstadt, Transilvanien, România” (căci mai exista un oraş cu acest nume în ţara celui ce a dat vremelinic numele de ”Stalin” Braşovului de azi - [Kronstadt (Rusia) (rusă Кронштадт), oraș în apropiere de Sankt Petersburg)].
      Faptul că undeva există o fotografie este absolut firesc şi logic să aibă şi un autor. Altfel, este ca şi cum am vorbi de un copil nenăscut din părinţi. Dacă pe faleza Constanţei cineva fotografiază Cazinoul cu un personaj în prim plan, nu înseamnă că şi-a luat în stăpânire şi clădirea sau locul unde a executat imortalizarea unui moment vreodată repetabil... cel ce la 30 de secunde vine şi face o fotografie din acelaşi loc dar cu alt personaj, nu văd de ce i s-ar imputa ca s-a inspirat de la primul fotograf folosind acelaşi decor. Dumneavoastră faceţi o referire la un artist ce a ales ca modalitate de exprimare fotografia. Acest artist a fost inspirat şi îi respectăm cu bună cuviinţa producţia sa. Artistul a surprins un personaj feminin într-un decor şi a realizat un catharsis pe care l-a transmis prin postarea fotografiei sale celorlaţi.
      Finalitatea blogului referitor la hotelul ce la avut ca oaspete pe Eminescu este aceea de a susţine prin informaţie tot ceea ce îi poate lega pe constănţeni de amintirile urbei lor. Noi am folosit un decor şi am interpus un conglomerat de pixeli ce pot susţine o legendă. Cum aminteam anterior, un loc nu poate fi adjudecat ca fiind proprietatea vreunuia dintre cei ce îi fac fotografii... În blogul de faţă, firesc, apare un interior dinlăuntrul clădirii. Pixelii ce înfăţişează încăntătorul personaj feminin nu sunt însă de regăsit în ceea ce am postat pentru Hotelul Intim... După cum observaţi, unul din prietenii de mare sensibilitate ai constănţenilor şi ai oraşului nostru, Harry, ne-a informat imediat după mesajul lăsat de dumneavoastră că a executat de asemenea fotografii de interes în interiorul edificiului alături de un prieten de al său. Faţă de amabilitatea sa vom posta pentru completarea informaţiei şi material fotografic preluat de la dânsul... bine înţeles după ce va fi personalizat contextului grafic sub care prezentăm materialele (referitor la consultarea artistului autorul recunoscut al unei opere, ne este dificil de a afla modul cum un student de la Accademia di Belle Arti din Roma ar putea să ceară acceptul lui da Vinci spre a face o pastişă de pe Mona Lisa de la Luvru..)
      Aşadar, stimată Dee nu ai de ce să formulezi scuzele de la finalul corespondenţei tale. Fie-ne permis să îţi cerem noi scuze pentru timpul consumat pentru a citi acest răspuns. Dacă poţi contacta pe artistul ce a postat la adresa menţionată de tine anterior, te rugăm să îi adresezi şi din partea noastră sincerele consideraţii faţă de vocaţia sa artistică...
      Cu deosebit respect, Pluttonia

      Ștergere
    2. Draga Pluttonia,

      Ca autor al pozelor in discutie, care sunt 3 in total, nu 2, tin sa va rog sa cititi Legea nr. 8 din 26.03.1996 privind drepturile de autor, si mai apoi sa va dati cu parerea. Daca nu reusiti sa o cititi, iata cateva extrase, care va vor lamuri ca nu aveti dreptate in mesajul precedent, si in lumina carora va rog sa imi scoateti pozele din acest articol.


      Art. 1 – (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

      Art. 3 – (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

      Art. 12 – Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

      Art. 24 – (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.

      "Dacă pe faleza Constanţei cineva fotografiază Cazinoul cu un personaj în prim plan, nu înseamnă că şi-a luat în stăpânire şi clădirea sau locul unde a executat imortalizarea unui moment vreodată repetabil... cel ce la 30 de secunde vine şi face o fotografie din acelaşi loc dar cu alt personaj, nu văd de ce i s-ar imputa ca s-a inspirat de la primul fotograf folosind acelaşi decor." - Gresit. Dvs. nu ati fost in Hotel Intim si ati facut o fotografie intamplator asemanatoare cu o fotografie facuta de mine, avand si acelasi personaj, din potriva ati luat fotografia facuta de mine, ati modificat-o si apoi ati postat-o.

      "(referitor la consultarea artistului autorul recunoscut al unei opere, ne este dificil de a afla modul cum un student de la Accademia di Belle Arti din Roma ar putea să ceară acceptul lui da Vinci spre a face o pastişă de pe Mona Lisa de la Luvru..)" - Gresit, si va rog din nou sa cititi legea. Pe scurt, dreptul de autor este valabil pe toata durata vietii autorului, plus inca 70 de ani de la decesul acestuia, caz in care dreptul revine urmasilor. Dupa trecerea aceste perioade de 70 de ani, dreptul de autor inceteaza sa mai existe iar opera trece in domeniul public, permitandu-se astfel reproducerea, etc.

      In concluzie, va rog sa recunoasteti faptul ca ati luat pozele mele, le-ati modificat si le-ati postat pe acest blog, fara acordul meu. De asemenea va rog sa le stergeti, pentru ca eu nu vreau sa fiu in niciun fel asociata cu acest blog (intentia mea nu este sa promovez orasul Constanta, va las pe dvs. sa faceti acest lucru, pentru ca probabil va pricepeti mai bine decat m-as pricepe eu. Fiecare are dreptul sa faca ceea ce doreste, atata timp cat nu isi deranjeaza vecinul) Va rog sa nu luati acest lucru ca pe o insulta.

      Astept raspunsul dvs. pe adresa office@hello-pixel.com

      Ștergere
    3. Stimată Simona,

      Ne face plăcere să vă răspundem şi vă mulţumim pentru grija de a ne pune la dispoziţie extrase din legea nr. 8 din 26.03.1996. Nu este cazul să abatem problema de la ceea ce dumneavostră solicitaţi şi să dăm cale unor varii comentarii.

      Răspundem punctual faţă de cele solicitate:

      ”...va rog sa imi scoateti pozele din acest articol. ... ”

      S-au înlăturat toate cele patru prelucrări grafice care constituiau argumentarea unei idei despre o legendă a Hotelului Intim şi au fost înlocuite cu altele. Asupra procedurii s-a inserat în material un text de informare.

      ”... va rog sa recunoasteti faptul ca ati luat pozele mele, le-ati modificat si le-ati postat pe acest blog, fara acordul meu. ... ”

      Sub aspectul formal că s-a accesat din internet un link ce ducea spre aceste fotografii şi că s-a procedat la preluarea lor şi procesarea într-o formă care ulterior putea fi proprie oricărui alt autor de grafică computerizată se confirmă prin acest comentariu că baza de plecare a constituit-o setul de imagini faţă de care dumneavoastră vă exprimaţi interesul.

      ”...Va rog sa nu luati acest lucru ca pe o insulta.

      Sub nici o formă nu ne permitem să facem consideraţii subiective asupra opiniilor celor ce sunt în trecere prin blogul pe care îl dezvoltăm. Deci, primiţi pe deplin consideraţia şi respectul nostru în calitatea ce asemeni nouă o aveţi, autor de blog.

      ” ... Astept raspunsul dvs. pe adresa office@hello-pixel.com ...”

      Pentru că ceea ce este venit ca solicitare din partea dumneavoastră ca problemă de interes deschis fiind prezent aici sub forma de comentarii şi răspunsuri, am considerat că este absolut normal ca problemele să fie puse spre cunoaştere la dispoziţia tuturor celor ce îşi pot exprima la rândul lor propriile păreri sub forma de comentarii.
      Urmare a acestei opinii vă trimit pe adresa indicată de dumneavoastră următorul mesaj:


      La solicitarea formulată de Simona la data de 17 iunie 2012 orele 12.22 ca răspuns la comentariul nr.12 al blogului ”Hôtel d’Angleterre ( Hotel Regina / Hotel Intim) - Eminescu la Constanta - 1882” s-a dat curs conform celor prezentate în răspunsul formulat în poziţia imediat următoare comentariului în cauza.

      Cu respect, ”Pluttonia”

      Ștergere
  11. Pluttonia am reusit sa intru in interior si sa fac impreuna cu amicul meu alex busuioc o serie de fotografii:

    http://urban-constanta.blogspot.ro/2012/05/hotelul-intim-partea-1.html

    http://urban-constanta.blogspot.ro/2012/06/prin-hotelul-intim-partea-2.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu plăcere, Harry, te rugăm să primeşti gândurile noastre de bine pentru tine, pentru prietenul tău Alex, şi pentru toţi cei din mediul în care postezi cu predilecţie. Trimit de asemenea călduroase mulţumiri şi salutări domnului Radu Cornescu şi colaboratoarei sale cu care a realizat interesanta colecţie de materiale fotografice pe care o gestionează şi ne-o prezintă (cu parcimonie... :) ) în NET.
      Spre a mărturisi jena faţă de tribulaţiile induse de cotidianul de care suntem năpădiţi, abia azi am avu ocazia să trec pe la Biblioteca I.N. Roman unde am luat act cu plăcere de expoziţia din holul de la intrare... Frumos şi concis... Bine lucrat şi cadrat... (ca la arhitecţi... :) ) ... Cu proxima ocazie vom proceda la o reevaluare de conţinut a unor materiale deja postate... ne facem plăcere să considerăm că poziţia ta şi a lui Alex este un fel de a contribui mutual la susţinerea a tot ceea ce este benefic pentru Constanţa şi constănţeni... Sper ca timpul să fie iertător şi să ofere răgazul de a da concetăţenilor noştri tot ceea ce putem aduna şi grupa... Fascia este puternică cu cât are mai multe vlăstare.... Ne socotim alături de tine şi de prietenii tăi cei ce putem oferi o cale de a purcede peste locurile unde se află încă urmele bunicilor noştrii... credem ca se merită un asemenea travaliu... Cu BINE Harry... sper într-o grabnică reîntâlnire în acest impresionant mediu care este NET-ul....
      Pluttonia.

      Ștergere
    2. Multumesc Pluttonia si inca de pe acum anunt intentia...sa speram ca vom reusi sa o si concretizam de a intra si in fostul cabaret Britania dar si in fostul hotel Mercur...

      Ștergere
  12. Fantoma nu stiu daca exista dar, astazi am fost in Hotel Intim m-am plimbat pe la etajul 1-2 si cand am urcat la mansarda aveam o stare ciudata nu stiu de ce. Eu stateam pe hol iar in lumina care batea din prima camera de la mansarda sa vazut o umbra. Poate mi sa parut mie. In hotel la parter este un om care repara motociclete. este foarte de treaba, am inteles ca a si locuit acolo .

    RăspundețiȘtergere
  13. @CCTT Am fost in toata cladirea, inclusiv in mansarda. Nu am gasit nimic creepy :))) In subsol am intrat absolut singur doar cu lumina de la telefon si l-am puricat cap coada. Absolut nici o urma de fantoma :)))Doar multi carcalaci atat, niste salopete, vestiare, hartii gunoaie in general.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun găsit,Harry
      Te rog să primeşti scuze pentru întârzierea cu care primesti acest răspuns. O serie de chestiuni au grevat timpul acordat lucrului în NET. Am pregatit pentru postare materialul cu Hotel Palace şi mai multe alte chestii... Tu şi Alex se cunoaşte că sunteţi nişte bărbaţi curajoşi şi în egală măsură curioşi... :) ...
      Suntem foarte interesaţi de ceea ce se poate afla despre Cabaret Brittania din poziţia ”indoor”... De pe afară, din momentul în care a fost vandalizat de morbul unor personaje cu o conştiinţă estetică de tristă amintire nu se mai pot spune foarte multe... Adun şi pun de o parte materiale care să permită o abordare relevantă a subiectului.
      Cât despre ”Hotel Mercur” (ex. Gambetta) şi apoi ”Mormorosch Bank & Co” cu devenire BNR, ... :) ... aveţi grijă cum daţi curs documentării... S-ar putea ca firmele de pază ale băncii să vă ia drepr spărgatori şi nu fotografi.
      Aştept cu mult interes materialul vostru spre a putea pune alături de ceea ce am adunat şi creiona un loc al urbei despre care trebuie aflat cu mult mai mult decât se ştie... Cu plăcerea de a ne afla în această alăturare de oamnei ce îi iubesc pe concitatdini şi oraşul unde traim, vă urăm cele de bune şi la grabnică trecere spre fapte şi... imagini. Cu repect Pluttonia.

      Ștergere
    2. O zic pe aia dreapta :P nu cred sa fie probleme cu firmele de paza, cateva zeci de lei pana acum au cam rezolvat orice problema cu intrarea :P Saptamana asta sau saptamana viitoare sper sa intram in Mercur si Brittania.

      Ștergere