miercuri, 29 iunie 2011

Gara Constanta – cea veche si cea noua

     La 4 octombrie 1860, compania engleză Danube Railway inaugura linia ferată Constanţa Port - Cernavodă Port în lungime de 65,3 km, prima linie de cale ferată din Imperiul Otoman! Tot în anul 1860 a fost inaugurată Gara Veche Constanţa, gară care a avut o viaţă de fix 100 de ani, până în anul 1960, an în care s-a deschis Gara actuală.

Prima cale ferată a Imperiului Otoman: Cernavodă-Constanţa

(text preluat din ziarul ”România Liberă” - autor Cristian Hagi)

În 1856, teritoriul pe care se află astăzi Dobrogea era sub ocuparea Imperiului Otoman. Constanţa nu era altceva decât un vechi sat de pescari, care putea adăposti cu greu câteva nave locale, zona fiind înconjurată de hectare de pământ nefertil. Oamenii de afaceri străini îşi doreau construirea unei căi ferate care să traverseze acest ţinut aspru, până în Cernavodă, scurtând astfel distanţele şi eliminând pericolele sloiurilor de gheaţă care se adunau pe canalul navigabil cuprins între Dunăre şi braţul Sulina. 1856 este anul când ia sfârşit şi războiul din Crimeea. În ciuda influenţei Imperiului Otoman, navele comerciale englezeşti au devenit din ce în ce mai numeroase în Marea Neagră şi pe Dunăre, şi Marea Britanie a încercat să găsească modalităţi pentru colectare şi transportarea mărfurilor. O cale ferată era necesară pentru transferul mărfurilor din şi înspre port.

Edictul sultanului Abdul Medjid

Pe 1 septembrie 1857, Sir John Trevor Barklay, un investitor englez, acţionând în calitate de reprezentant al unui grup londonez format din Thomas Wilson, Cunard, Price, Paquet, Lewis şi Newall au încheiat o înţelegere cu guvernul turc, obţinând permisiunea de a construi o cale ferată între Constanţa şi Cernavodă, de a exploata porturile şi gările şi de a administra activităţi de import-export. Documentul a avut două versiuni, una franceză şi una turcă, şi a devenit valabil graţie unui document semnat de sultanul otoman Abdul Medjid (1839-1861). Actul stipula condiţiile referitoare la execuţia lucrărilor şi la modul de folosire al căii ferate Kustendje Boghas Keni railway. Concesiunea avea o durată de 99 de ani, începând cu data de la care calea ferată era dată în exploatare. Partea engleză apărea în document cu denumirea „Compagnie du chemin de fer Imperial Ottoman du Danbe et de la Mer Noire", care a fost denumită apoi oficial „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited" (DBSR). Iniţialele apăreau atât pe trenuri, cât şi pe timbrele poştale emise cu această ocazie.

Drumurile domnitorului Cuza

Conexiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră a fost cea mai scurtă realizată până atunci între aceste două localităţi. Pe această rută a mers, de două ori, în 1860 şi 1864, însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în drum spre Constantinopol. „Linia servea pentru a evita traversarea Deltei Dunării cu vapoarele, care este lungă şi periculoasă", scria, în 1865, în manualul său de căi ferate, inginerul englez Perronet. Linia a fost inaugurată în data de 4 octombrie 1860 şi a fost construită cu resurse englezeşti, respectând norme englezeşti, până când aceasta a fost răscumpărată de statul român, în anul 1882. A fost prima linie de cale ferată construită în tot Imperiul Otoman.

Lucrarea, răscumpărată de statul român

Compania englezească DBSR a folosit atât portul, cât şi linia ferată, controlând toate operaţiunile de export-import derulate. Pe 10 decembrie 1882, statul român a cumpărat de la DBSR linia de cale ferată, împreună cu aproape 100 de vagoane de marfă. O bună parte din administratorii căii ferate au fost menţinuţi în serviciu. Printre ei se afla şi şeful staţiei din Cernavodă. Numele său este imprimat pe un plic (ştampilat cu un timbru de 20 de parale) adresat către „Monsieur Charles Gasquet / Chef de Garre / Tchernavoda." Pe parcursul anilor, linia a fost refăcută pe o rută diferită, dublată şi echipată cu instalaţii moderne. Au apărut diverse staţii pe parcurs şi câteva ramificaţii spre nord şi sud care, în cele din urmă, au făcut conexiunea cu restul teritoriului României, prin podul construit de Anghel Saligny.

Întâmplarea a făcut ca două dintre cele mai importante documente istorice referitoare la începuturile acestei căi ferate să nu fie pierdute. Este vorba despre edictul sultanului Abdul Medjid şi despre un timbru emis 10 ani mai târziu. Circulaţia feroviară între Constanţa şi Cernavodă şi schimburile comerciale au făcut necesară instalarea unui oficiu poştal care asigura conexiunile dintre uscat, port şi fluviu. Înfiinţată în 1864, compania DBSR era, de fapt, un oficiu poştal privat, care făcea legătura între cele două oraşe şi compania austriacă maritimă Lloyd. Poşta venea cu vaporul, de la Constantinopol la Constanţa, de aici ajungea cu trenul la Cernavodă şi apoi pleca spre destinaţie, cu nave fluviale. În 1867, acest oficiu poştal, care a funcţionat timp de patru ani, a emis un timbru marcat cu cerneală şi uneori cu semnul "Kustendje" al agenţiei Lloyd. Astfel de timbre ale companiei DBSR sunt extrem de rare. Timbrul are dimensiunile 18,5 x 22.25 mm şi are o valoare de 20 de parale. Timbrul conţine şi elemente specifice (un vas, o imagine a Mării Negre, o locomotivă care scoate aburi), dar şi o stea şi semiluna - simbolurile Imperiului Otoman. Timbrul conţine singura reprezentare grafică a vechii căi ferate pe care compania CFR a reuşit să o găsească.
Din acea perioadă s-a mai păstrat edictul sultanului, care se află acum în muzeul CFR.

O realizare remarcabilă

Linia pleca din portul Constanţa, traversa marginea oraşului şi continua în zigzag până la gara construită la vest de oraş. Apoi continua spre vest, trecând de Murfatlar şi Medgidia, de Valea Carasu, şi ajungea la Cernavodă, după 64,6 kilometri. A fost o realizare remarcabilă din punct de vedere tehnic. Şina avea o pantă de 30 de grade, la intrarea în port. În plus, au fost construite linii anexe, care ajungeau până în dreptul staţiunii Mamaia de astăzi.
(Resurse documentare: http://www.cfr.ro/jf/engleza/2000_6)

    Gara Veche era amplasată exact pe locul actualului sediu comun al Primăriei-Prefecturii-Consiliului Judeţean Constanţa. Până în anul 1960, strada Prelungirea Traian, nu exista. Pe toată latura de vest a bulevardului Tomis, de la Hotel Grand şi până la Hotelul Central (Pescarul) exista un parc care se numea, normal, Parcul Gării.

Gara Constanţa - anii 1910

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gara Constanţa - anii 1910

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gara Constanţa (veche) - peronul

Constanta - Gara Veche - Primul Război mondial - sosirea feldmareşalului Makensen la Constanta

Constanta - Gara veche - Primul razboi mondial -
Feldmareşalul Makensen trece in revista garda de onoare în faţa gării Constanta

Zona gara Constanţa (veche) - triajul din zona gării -
în dreapta apare un colţ al clăriri Cercului Militar (grădina cinematograf ”Tomis”)
Trăsurile sunt pe locul unde avea să se ridice ulterior Hotelul Grand

Gara Constanţa (veche) - anii 1960

Gara Constanţa (veche) - anii 1960

Gara Constanţa (veche) - vedere dinspre Bodega ”Central”

Gara Constanţa (veche) - vedere dinspre Bodega ”Central”

Gara Constanţa (veche) - Parcul cu Bulevardul Carol şi Bodega ”Central”

Gara Constanţa (veche) - Parcul din zona gării cu Bd Carol - În fundal Restaurantul şi Hotelul ”Central”,
Reşedinţa regală, Tribunalul şi Prefectura

Gara Constanţa (veche) - parcul (stânga), şi Bd Tomis (Stalin), fotografie dinspre restaurantul ”Pescarul”

Gara Constanţa (veche) - Taxiuri în faţa Restaurantului ”Pescarul” - în dreapta parcul gării şi gara

  Gara Constanţa (veche) - în dreapta clădirea restaurantului ”Pescarul”, în faţă Bd. Tomis (spre piaţa Ovidiu),
în stânga (nu apare în imagine) Poşta Veche

Bodega ”Central” (Restaurantul ”Pescarul”) - în stânga se distinge parte din clădirea poştei

Gara Constanţa - faza de finisare a corpului central şi lucrări de configurare a zonei

Gara Constanţa - demolari şi reconfigurări înspre cartierul ceferiştilor

Gara Constanţa - Corpul central - inaugurata la data de 20 mai 1960

Gara Constanţa - Fotografie realizată imediat după finalizare - zona verde era abia în configurare

Gara Constanţa - vedere dinspre cladirea gării oficialităţilor

Constanta - Gara B

Gara Constanta - peronul

Gara Constanţa - Fotografie dinspre cartierul ceferiştilor

Constanta - Gara A

Gara Constanta - Vedere dinspre gara oficialităţilor

Gara Constanţa - deschidere spre Bd. Republicii

Gara Constanţa - Fotografie aeriană a cartierului - se remarcă Liceul nr. 3(Ovidius), ICIL,
Tipografia ”Dobrogea Nouă” şi Spitalul orăşenesc(la vremea aceea)

Gara Constanţa - Fotografie aeriană

Zona gării Constanţa - Blocul turn şi linia de blocuri ”A” ...

Gara Nouă - şi blocurile de pe Bd. Republicii
Fotografia este realizată imediat după terminarea cvartalului. Parcul este abia schiţat
iar teii de pe bulevard sunt foarte tineri

Gara Nouă - şi blocurile de pe Bd. Republicii Se remarcă rondoul cap de linie pentru troleibuzele
pe direcţiile Tomis şi Mamaia

Gara Constanta - Cvartalul de blocuri din fata gării, capul de linie al troleibuzelor şi staţia de taxiuri

Rondoul de la Gara nouă înainte de construirea blocurilor de pe Bulevardul Republicii
Se remarcă taxiurile ”Moskvici 407” şi vopsirea lor bicoloră (original vişiniu cu bej)

Picasa Content