duminică, 5 august 2012

La MAMAIA (partea a II-a - 1920 - 1940) sau ”de la Palat la REX”

motto: ”Începutul este culoarea cu care însemnăm poteca timpului ce vine”

Perioada interbelică a Băilor MAMAIA a fost precum timpul bobului de nisip aflat în scoica care după o vreme va face să se ivească perla.
Putem să  denumim prima parte a perioadei interbelice ca fiind ”vremea Băilor fără de hoteluri”. Mamaia  după cum am văzut a apărut ca voinţă şi faptă a lui Ion Bănescu în anul 1906. Se ridicase sub forma unei halte şi a unui stabiliment de cabine  undeva la nord de oraş la mai mult de o oră de mers cu trenul sau birja.

Cât timp se punea problema funcţionării băilor în Constanţa, cazarea turiştilor sosiţi pentru sezonul de băi nu era o dificultate. Existau suficiente hoteluri pentru toate buzunarele. Poate că situaţia ar fi cunoscut o devenire firească spre o extindere echilibrată din toate punctele de vedere ale facilităţilor de băi dacă România alături de celelalte state ale lumii nu ar fi trecut prin şuvoiul Primului Război Mondial.
O întâmplare deloc fericită a fost şi aceea că la începutul anilor 1920 pavilionul Băilor Mamaia a căzut pradă unui incendiu care a mistuit clădirea centrală şi o bună parte a  aripilor laterale unde funcţionau cabinele de plajă.

Mamachioi (Mamai Kyoi (tr) = Mamaia Sat)

Spre a relua cursul istorisirii precedente revenim la părerea calificată a  istoricilor şi aflăm că numele de ”Mamaia” este pentru prima dată consemnat de către Alexandre de Launay care în drumul său spre Constantinopol a traversa Dobrogea în anul 1799 . El scrie despre  localitatea ”Mammay” denumită astfel conform unei harţi ruseşti din 1855. Numele turcesc era al localităţii era ”Mamakioi” ceea ce însemna Mamai Sat (Mamay Kyoi).

Conform lui Nicolae Iorga la Conferinţa ”Politica Mării Negre” publicată în „Neamul Românesc” numele de Mamaia este de origine tătară şi vine de la Hanul Crimeii Mamai, conducătorul Hoardei Albastre la din timpul anilor 1370.

Este posibil ca acesta în preumblările sale să fi avut tabără vremelnică pe aceste locuri şi de atunci cătunul ce a rămas să fi luat numele de Mamachioi.

Palatul Regal (1923 - 1926)

După 1920, familia regală acceptă un cadou făcut de către notabilităţile constănţene sub forma unei suprafeţe de  4 hectare de teren între lac şi mare. Aici se construieşte în scurt timp un mic palat în stil românesc. La nord şi la sud de acestea, primăria oraşului a parcelat câteva sute de terenuri, pe care, până în anul 1940 le-a vândut şi cu timpul au apărut mai multe vile şi mici palate.

Regina Maria a început construirea reşedinţei de vara de la Mamaia. Palatul avea o forma destul de neregulata, semanand mai mult cu o vila cu mai multe corpuri si era situat in mijlocul unui parc de 34968 m patrati, inconjurat de o liziera. Constructia avea o suprafata de 1200 m patrati si a fost ridicata in doi ani si jumatate.

Anteproiectul si planurile palatului au fost executate de arhitectul Mario Stoppa. Acesta a semnat la data de 4 aprilie 1924 un contract cu generalul Paul Angelescu, prin care primea un onorariu de 4% din valoarea efectiva a lucrarilor. Lucrarile de constructie au fost executate de antrepriza lui Carlo Actis, sub directa conducere si supraveghere a arhitectului Constantin D. Dobrescu. Începand din cu data de 1 decembrie 1923 se desfăşoară lucrările de construcţie a palatului. Construcţia se va finaliza in vara anului 1926. Materialele de constructie au fost furnizate de firme renumite in epoca: antrepriza Constantin Kirilescu (pentru piatra de fundatie), Societatea "Reconstructia Dobrogeana" si fabricile Petculescu Ferdinand Koska &Co. si altele, fiind achizitionate prin licitatie.

Palatul a fost dotat cu toate cuceririle tehnicii din ace vreme, instalatie de aer conditionat cu ventilatoare - furnizate, ca si lustrele de la firma "Siemens Schukert Werke", incalzire centrala si electrica realizate de atelierul Ilie Popescu &Gh. Cretu. Antreprenorul italian Antonio Moraldo s-a ocupat de asfaltarea teraselor palatului, iar Carlo Actis a facut fantana, trotuarele si lacul din parc.
Palatul era compus din: subsol ( 16 camere, baie, spalatorie, cafegerie, garaj), parter (12 camere, bufet, garderoba, 3 terase, 8 bai , WC -uri) si mansarda ( 7camere si baie).

După moartea Regelui Ferdinand în anul 1927 clădirea a fost donată de catre Regina Maria si patru din copiii sai (Nicolae, Ileana, Elisabeta si Marioara), printesei Elena, mama Regelui Mihai.
Noua proprietara a ordonat transformarea parcului regal, prin instalarea conductelor de apa, modificarea drumurilor si peluzelor. Ea a instituit din 22 ian. 1928 un nou regulament, care stabilea atributiile precise ale fiecarui angajat.

Dupa 1930, palatul va intra in posesia Regelui Carol al II lea, care l-a folosit ca resedinta de vara. Regina Maria si-a oprit 2780 m patrati din parc, unde a dispus construirea unei moderne vile, "Vila Stirbey", dotata cu ascensor francez, marca "G. Houplain Paris" de 4 persoane, cu centrala electrica proprie si o pompa centrifugala ce alimenta turnul cu apa. La 6 iunie 1932, din ordinul lui Carol al II lea, vila ridicată de Regina Maria a fost predata Flotilei de Hidroaviatie din Mamaia.

Pentru reluarea funcţionării stabilimentului Băilor Mamaia s-a ridicat o locaţie cu caracter aşa-zis ”provizoriu” unde  se putea desfăşura pe perioada estivală funcţiunea turistică a stabilimentului. Au fost repuse în funcţiune cele două aripi ale cabinelor de plajă de la nord şi sud ale Băilor şi s-a procedat la reconfigurarea terenului şi mutarea căii ferate. Prin faţa  Băilor trecea acum şoseaua ce venea dinspre Constanţa iar linia ferată a fost construită spre malul lacului Siutghiol. Parcul Cazinoului a fost amenajat între clădirea stabilimentului de băi şi noua cale ferată. Se poate remarca felul ordonat şi ”talentul” peisagistilor vremii.

Evolutia în ceea ce priveste devenirea modei costumelor de plajă se observă cu uşurinţă. Cel puţin în zona centrală a băilor delimitarea pe sexe devenea de prisos

Pasarela de lemn îşi păstrase din perioada anterioară structura şi oferea un placut loc de baie

Pavilioanele laterale au fost menţinute în funcţiune dar cu timpul accesul în ”zona aferentă” nu a mai fost restricţionat de bariera gardurilor de separaţie.

În 1924 exista un bufet, un restaurant de clasă, o bodegă-patiserie, o şalupă confortabilă şi luxoasă. În ”Ghidul Constanţei şi al Techirghiolului” din anul 1924 se face referire la Mamaia (plajă). ... dar, nu apare nicăieri informaţia că în zonă se poate face cazarea la vre-un hotel.

Tarifele nu erau chiar la îndemână şi a face plajă la Mamaia venind de la Constanţa era destul de costisitor.

În 1930 a început construirea Cazinoului Mamaia și a clădirii băilor. Proiectul după mai multe faze de discuţii i-a fost atribuit spre execuţie arhitectului Victor G. Stephănescu care anterior realizase în Constanţa Moscheea şi Clădirea Primăriei din Piaţa Ovidiu. La 15 august 1935 Cazinoul Mamaia fost inaugurat în prezența Regelui Carol al II-lea, a membrilor Guvernului și a notabilităţilor Constanței.

În primele zile ale anului 1936 a început executarea celor 600 de cabine de băi, precum și a podului din beton, cu tobogan maritim, la capătul căruia era proiectat un bar. Pasarela de la Casinoul din Mamaia reconstruită din beton şi cu o platformă de o formă inconfundabilă a devenit un punct de atracție de necontestat.  Cazinoul dispunea de  spații moderne, svelte, aerate, cu o notă discretă de eleganță și confort.

Fotografiile pun în evidenţă construcţia noului local al Cazinoului Mamaia (a treia clădire considerată de la anul 1906) Fotografiile preluate din cele postate de Dl. arh. Radu Cornescu arată faptul că ridicarea Cazinoului actual a fost făcută cu păstrarea în funcţiune a clădirilor anterioare până la momentul la care s-a impus demolarea definitivă a acestora.

Modul sub care a fost deschis localul nou al stabilimentului a fost acela de a prelua aripile laterala ale cabinelor şi construirea celor noi din beton fără a afecta major rolul deţinut de vechile construcţii.

Imaginile următoare surprind aspecte ale ridicării Noului Cazinou, aspecte de detaliu şi instantanee de la inaugurarea  clădirii şi ulterior a pasarelei cu tobogan si platformă bar.

Parcarea din faţa Cazinoului, deşi oferea suficient de multe locuri de parcare devenea uneori neîncăpătoare.

Parcul ce despărţea clădirea de gară era proiectat şi realizat cu atenţie şi oferea o imagine inedită atât din fotografiile aeriene cât şi de la nivelul solului.

Cazinoul Mamaia - la finalizare (detalii)

Cabinele de bai - 2 aripi, 2 niveluri cu deschiderea spre plajă

Cazinoul Mamaia - la finalizare (detalii)

Pasarela şi toboganul. În fotografia de sus apare şi barul de pe platformă (în poziţie centrală).

Diverse unghiuri şi detalii ale pavilionului central si ale pasarelei de la Cazinoul din Mamaia.

Pasarela Cazinoului în construcţie (1936)

La inaugurare...

şi după....

Toboganele acvatice.

poziţionate simetric, din beton şi cu aducţiune de apă pe ”calea de rulare”...

Aglomeraţia era o stare cvasipermanentă.

Noaptea terasa restaurantului era de un farmec deosebit. Numele de atunci era ”Delta”. Prin 1965 orchestra de la teatrul Fantasio, condusă de chitaristul Sandu Avramovici era discretă şi se făcea auzită la malul apei predispunând la galante preumblări sub clarul de lună. 

Reclamele pentru Noul Cazinou erau tentante, dar, erau în cea mai mare măsură şi reale.

Parcarea de la Cazinou servea şi pentru autobuzele decapotabile care îşi aveau aici capul de linie când soseau din oraş.

Accesul turiştilor ”de rând” se putea face fie cu autobuzul şie cu trenul care oprea în noua gară dată şi ea în folosinţă în anul 1938.

Casa Vapor

"Casa Vapor" din Mamaia a fost ridicată ca staţiune nautica şi sportivă construită de Societatea de salvare a naufragiaţilor în apele teritoriale româneşti - SALVAMAR pe malul lacului Siutghiol în anul 1935.

Clădirea avea pe lângă aspectul deosebit şi o funcţie de asigurare a diverselor evenimente organizate de Societatea  SALVAMAR.

Putea găzdui frecvent diverse festivităţi. Seara, prin oferta de servicii funcţiona chiar ca un club privat.

Baza logistică a staţiunii de pregătire era bine reprezentată.

În urma unor lucrări de reparaţii în anul 1960 structura de rezistenţă a clădirii a fost afectată, s-a produs o degradare severă şi clădirea nu a mai fost reconstruită sub forma iniţială. (era atipică faţă de aspectul staţiunii Mamaia care tocmai era în construcţie).

Hotel ALBATROS

Odată cu ridicarea noii clădiri a Cazinoului, a Casei Vapor (”Casa Bărcilor”) în anul 1935 a fost ridicată şi vila Albatros care a început să funcţioneze în regim hotelier.

Cu timpul clădirea a fost extinsă şi a început să fie deservită de propria terasa restaurant.

Ca toate construcţiile staţiunii faţada principalî era orientata spre sud si era (pe atunci) de culoare deschisă. Ulterior a fost renovată şi s-a optat pentru culoarea cimentului fără a mai fi folosită pigmentaţie.

Spre a asigura un minim de protecţie pentru  lumina puternică erau folosite diversele paravane din beton care creau un decor specific.

Clădirea a intrat în uzul ONT Carpaţi după anii 1950 şi a fost parţial chiar un sediu de birouri.

Hotel REX

Începerea  construcţiei Hotelului REX - 15 August 1936 - Participă Regele Carol al II-lea.

Piatra fundamentală a hotelului Rex a fost pusă la 15 august 1936 de către M.S. Regele Carol al II-lea şi azi întreaga clădire este gata. Hotelul este ridicat la 600 m. depărtare de instalaţiile de plajă. Se întinde pe 2.000 m. pătraţi, în lungul plăjii. Sunt 120 de camere cu băi pe palier.

Prin Înaltul Decret Regal 322 din 29 februarie 1936, modificat prin Decretul Lege 3047 din 31 august 1938 s-a promulgat "Legea pentru Organizarea Turismului". Această lege a creat un organ menit să activeze în domeniul construcţiilor de hoteluri şi să dea o cât mai pronunţată dezvoltare turismului în România, organ denumit mai întâi "Comitetul Hotelurilor C.F.R." şi apoi "Comitetul Special al Hotelurilor". Acest organ, prezidat de Ministerul Propagandei Naţionale, cuprindea în sânul său delegaţi ai Direcţiei Turismului, ai Regiei Autonome C.F.R. şi ai Ministerului Aerului şi Marinei.

Faţada dinspre Plajă. Se pot remarca siglele de pe frontoanele aripilor laterale (ONT) dar care au ca semn distinct coroana regală.

După anii 1950  prin Hotărârea nr. 908 din 19 noiembrie 1964 privind organizarea si functionarea Oficiului National de Turism "Carpati" Abrevierea ONT a rămas însă  proprietarul  de data aceasta era statul român iar Oficiul a fost denumit ”Carpaţi”.

Cladirea a fost într-o vreme funcţionala sub numele de ”1 Mai” şi era casa de odihnă a muncitorilor şi ţăranilor.

Mai târziu avea să reintre în circuitul turistic al perioadei socialiste sub numele de ”Hotel Internaţional”

Tehnica şi decoraţia dau apartamentelor, hall-ului, sălii de lectură şi sălii de restaurant un farmec deosebit, încât acest hotel va fi cea mai modernă şi mai confortabilă clădire de pe litoralul Mării Negre. (din comentariile presei)

Fotografii la interior din anul deschiderii hotelului.

Fotografii la interior din anul deschiderii hotelului.

Confuzia între ONT-ul regelui Carol al II-lea şi ONT-ul devenit în 1964 nu a fost de natură să afecteze condiţia de lux a hotelului.

Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial Hotelul REX a fost gazda pentru diverse delegaţii sau oficialităţi militare sau civile.

Se poate observa că plaja din jurul hotelului nu prezenta semne de amenajare deosebită.

Din circuitul vizitelor delegaţiilor nu lipsea  un prânz şi o plimbare pe pasarela de la Cazinou.

După al Doilea Război Mondial Mamaia a început un circuit ascendent şi a devenit cu adevărat o staţiune turistică.

Cum a luat naştere Mamaia din perioada contemporană sunteţi invitaţi să vedeţi în episodul III al temei Mamaia.

Pe curând cu fotografii din anii 1960.

11 comentarii:

  1. Cel mai inedit mi se pare planul de sistematizare cu loturile viitoarelor cladiri.Stiti cumva cate vile au fost construite pana in 1945 pe acel spatiu?Detineti si alte astfel de planuri cu proiectarea statiunii din anii '30-'40?Cu bine.

    -jhx

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu respect şi placere răspundem întrebării dumneavoastră. Ne pare bine că cei ce trec peste temele pe care le punem la dispozitie în NET consideră că există puncte care le marchează interesul. Dacă aţi parcurs, eventual, şi celelalte materiale postate aţi realizat probabil, că animite fotografii se repetă şi sunt folosite ca bază argument în locul unde sunt inserate. Vă răspundem, la fel ca şi tututror celor ce ni s-au adresat cu astfel de întrebări că ceea ce există aici este absolut 100% material de informaţie şi fotografie preluat din Internet. În posesie directă nu deţinem nici măcar una dintre fotografiile postate. Ele sunt găsite din timp în timp în diverse locuri ale Net-ului şi apoi prelucrate şi postate pe teme.
      Pentru chestiunile legate de planurile de cadastru ştim că există organisme ale administraţiei locale sau dosare la Arhivele Statului din Constanţa. Ne pare rău dar nu putem să punem mai mult. Dacă am fi avut de unde, cu siguranţă făceam de mult acest lucru. Socotim cu prisosinţă că Dl. arh. Radu Cornescu vă poate răspunde mai bine la întrebarea dumneavoastră iar la Arhivele Statului din Constanta Dl. Virgil Coman vă poate da răspunsuri autorizate. Ceea ce am întâlnit până acum referitor la nr. de vile construite in perioada 1925-1940 în Mamaia specifica că ar fi fost vorba de cca 35 de clădiri, unele dintre ele marcate cu culoare închisă la mica schemă de la Casa Vapor. În rest, nu facem decât să avem răbdare până reuşim să adunăm câteva fotografii care pot avea legătură între ele, le prelucrăm şi le asociem după care... postându-le avem prilejul fericit să discutăm cu cei ce ne sunt oaspeşi. Vă informăm de pe acum ca materialul de săptămâna viitoare va fi cea de-a treia parte a seriei Mamaia şi va fi orientat pe ridicarea staţiunii din anii 1960. Cu respect, Pluttonia

      Ștergere
  2. Urmaresc in continuare cu mare,mare interes si placere munca Dv.
    SUCCES MULT si multumire sufleteasca

    RăspundețiȘtergere
  3. Revin,caci am citit comentariul de mai sus.
    adevarat ca nu toti vizitatorii au puncte de interes in aceste materiale,dar imbogatirea culturii generale,readucerea istoriei in prim plan dar mai ales conservarea ei este de o importanta capitala.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu daca realizezi dar ce faci tu aici este o adevarata monografie a orasului Constanta. Mare pacat de pasarela veche. Din pacate in staiul in care se afla acum e dincolo de orice reabilitare. Structura este grav avariata. Betonul s-a ros a inceput sa cada, iar o bucata mare din ea chiar a cazut cam 20-30 de cm.

    RăspundețiȘtergere
  5. O amre pierdere este si casa vapor. Daca ar fi ramas in picioare ar fi fost cu siguranta un landmark al statiunii. Referitor la Rex ma bucur ca are un patron cu capul pe umeri. Intrucat am fost unul din putinii oameni care ua vazut proiectul de modernizare a cladirii. Era ceva infect. Intreaga fatada art deco urma sa fie desfiintatat si imbracata in panouri coloarete din tabla ondulata. INFECT!!!! Noroc ca propietarul nu a fost de acord si a ales ca dupa nefericitul incediu sa refaca fatada pastrand stilul art deco.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumiri pentru aceste poze minunate si pentru acest articol foarte interesant !

    Vroiam sa va intreb daca aveti informatii despre infiintarea serviciului salvamar in Constanta sau poate un istoric, poate recomandari de carti?

    Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Primeste te rog salutul meu respectuos Cristina Elena,

      Foarte multe lucruri despre istoria salvamarului nu am gasit disponibile in NET mai ales datorita faptului ca subiectul este abordat frecvent in ultima perioada fiind un punct fierbinte pentru bugetul Constantei si de asemenea un subiect cald in mediatizarea diferitelor personaje locale, unele dintre acestea chiar din rândul edililor.

      Pot sa iti fac o referinta pentru o locatie interesanta de informare:

      http://www.revistapolitiei.ro/tag/salvamar/

      si pentru o carte pe care nu stiu daca o vei putea gasi disponibila asa curand

      "Societatea de Salvare a Naufragiaţilor în Apele Teritoriale Româneşti" : O iniţiativă regală - Autor - Atanasiu, Carmen-Irène (30 iulie 1947 -)

      http://193.41.216.110/opac/author/117295;jsessionid=94A84857F3336C8159A29ABB7CBEECE0

      In speranța ca îți vor putea fi de folos aceste mici jaloane, îți adresez un prietenesc ”La revedere!” , Constantin Roman

      Ștergere
  7. Va multumesc din suflet pentru aceasta calatorie in timp pe care ne-ati oferit-o! O lectie de istorie deosebita care imi umple sufletul de bucurie si pe de alta parte de indignare fata de nepasarea actuala a celor ce sunt in masura sa prezerve adevaratele valori culturale! Cu stima, Nicoleta din Constanta

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Nicoleta, axiologia este ceva cu mult departe de limita existenței cotidiene și tributară permanent abstractului ... pur și simplu , filozofie (abstractă, prin urmare) :) . Aproape în permanență Dumnezeul ”ban” a fost cel ce a dat importanța prezentului... urmare, deci: :) ... Un kitsch al zilei de azi poate fi mâine o operă de valoare... :) ... DE GUSTIBUS (ET COLORIBUS) NON DISPUTANDUM spune un dicton latin ... trăiesc cu convingerea că după jalnica cloacă a manelelor, a cocalarilor si a haosului acoperit legal de PUZ-uri validate de notorii excroci ce au ajuns sau vor ajunge în ”beciurile domnești” vor veni cumva și acele prefaceri ale revenirii pe calea valorilor firești, rezonante din valoarea universala intrinsecă și inalienabilă... Deocamdată aceasta vedem, aceasta spunem, ... personal, am plecat întotdeauna de la premisa ca în loc de jalnica prestație a unor neaveniți politruci și parveniți oportuniști din neamul lui Agamiță și Cațavencu, cel ce își pune sufletul la pragul porții din cetatea unde existența îi este data, face cu mult mai mult decât chelălăiturile grotești din campaniile electorale sau ciolaniadele oculte din obșteștile instituții ale statului veșnic conroversat... Cel ce a fost timp de un deceniu și mai bine un edil sau un altul ce a ridicat bunăoară un semibordel pe nume ”Oxford” ce va fi peste vreme? (când de fapt tot un nefericit de pușcăriaș (previzibil) a ajuns în vremea de azi) ... ”O tempora ... ” a spus odată Cicero... și de la el spre zilele de azi generații la rând rostesc aceste vorbe... Epigoni au fost cei ce au râmas în vers eminescian... nu fi indignată Nicoleta ! ... Suntem rezultat al propriei deveniri... Numai Dinescu în a sa poezie ”Capra contemporană” grăia: Capra mănâncă trandafirii grădinilor municipale
    ronţăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi
    nu pleacă dimineaţa la birou
    nu citeşte gazeta de seară
    dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi
    ignoră semafoarele cu neruşinare
    nu-şi doreşte limuzină şi jur
    n-a brevetat încă iarba artificială
    deşi mai ştie câte ceva despre păduri.
    Statuia din centru a fost schimbată
    oraşul se leagănă intr-un scrânciob de fum
    numai această capră încăpăţânată
    dă lapte şi nu se-ntreabă cum.
    ...
    Să fim noi oamenii... și să ne dezicem de a deveni biete capre contemporane ...
    Cu stimă și respect, Constantin Roman

    RăspundețiȘtergere