luni, 13 august 2012

Mamaia la 90° (partea a III-a)

motto:
Locul de naştere al unui univers cu doar două dimensiuni este unghiul drept

După cel de-al 2-lea război mondial, timp de peste un deceniu, în Mamaia nu s-au construit noi locaţii de vile sau hoteluri. Starea politică a României cu evenimentele ce prefigurau anii tulburi şi tulburători ai intrării ţării sub povara ideologică a Marelui Kondukător de la Kremlin, şi a celorlalte instrumente adânc răsturnătoare de firească cale românească au făcut ca sub ocupaţia armatei sovietice, Constanţa să fie decât un port unde Flota sovietică de la Marea Neagră mai avea o bază pe coasta de vest a Pontului.

Mamaia rămăsese cu Hotelul REX (făcut peste noapte casa de odihnă a muncitorilor şi ţăranilor ”1 Mai”), cu Cazinoul, cu Palatul Regal, Casa Bărcilor (vapor), Hotelul Albatros şi vilele răzleţite printre vegetaţie dar care, desigur fuseseră naţionalizate şi date spre folos vajnicilor stahanovişti care cu osârdie depăşeau orice normă alături de bravii lor tovarăşi sovhoznici împreunaţi precum secera şi ciocanul de pe roşul steag cu care ne procopsiseră kulturnicii şi komisarii Kremlinului.
Turismul era un cuvânt demult trecut spre letargie pentru că putea promova lenea şi putea strica cheful de treabă al celor ce nu apucaseră să fie încă trimişi la Canal, deportaţi pe cine ştie ce coclauri sau puşi să facă stagii de reeducare la Jilava Gherla Piteşti sau Aiud ori în stuful bezmetic al Deltei.
Abia după ce marele Stalin a devenit trecut şi după ce ruşii cu armată cu tot au fost retraşi din România iar Europa de Est a fost în stare să se mai limpezească spre a rămâne cuminte şi docilă în spatele Cortinei de Fier s-au pus probleme referitoare la capacităţile de a oferi o anume replică staţiunilor rămase în zona decadentului Occident. Războiului Rece luase locul confruntării armate. Războiul Rece avea nevoie de creşterea unor vajnici luptători care trebuiau recompensaţi cu preumblări prin staţiunile tărilor prietene şi aliate sub stindardul Tratatului de la Varşovia.

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost cel ce a întrevăzut oportunitatea ridicării rapide a unei staţiuni de băi, potrivite pentru noua politică dictată din Moscova şi pusă cu osârdie în faptă de conducătorii comunişti ai ţărilor satelite.
 

Mamaia rămăsese cu Hotelul REX (făcut peste noapte casa de odihnă a muncitorilor şi ţăranilor ”1 Mai”), cu Cazinoul, cu Palatul Regal, Casa Bărcilor (vapor), Hotelul Albatros şi vilele răzleţite printre vegetaţie dar care, desigur fuseseră naţionalizate şi date spre folos vajnicilor stahanovişti care cu osârdie depăşeau orice normă alături de bravii lor tovarăşi sovhoznici împreunaţi precum secera şi ciocanul de pe roşul steag cu care ne procopsiseră kulturnicii şi komisarii Kremlinului.
Între anii 1959-1962, arhitectul de casă de pe atunci al lui Gheorghiu Dej, Cezar Lăzărescu, un nume de o notorietate deosebită în arhitectura românească de altfel, a trecut la ridicarea staţiunii Mamaia pe care o percepem în prezent prin construcţiile emblematice ce au fost simbolul anilor ce au urmat de după 1960 încoace.

Au fost asanate din mlaştinile şi smârcurile de pe malul lacului Siutghiol şi au fost demolate parte din vilele ce formau burgheza staţiune Mamaia. Şantierele aveau (cele mai multe) regim de muncă forţată. De-a lungul lacului Siutghiol (Mamaia) s-a construit şoseaua, iar de-a lungul plajei s-a înălţat, în 1959, un "paranisip" de beton placat cu piatra de calcar.

Acest prim ansamblu hotelier se întindea între punctul "Pescarie" si extremitatea, de atunci, a statiunii, unde fuseseră înălţate hotelurile Modern, Palas, Central, Pelican (1959)

Abia după ce s-a deschis partea dinspre mare a statiunii prin terminarea ansamblului de hoteluri s-a trecut spre zona Lacului Siutghiol si a inceput amenajarea suprafetei de uscat precum si amenajarea spaţiilor verzi şi a malului cu o bordură betonată .
Într-un interviu acordat unui ziar central arhitectul Gheorghe Dumitraşcu, director al Institutului de proiectări judeţene Constanţa exprima o serie de considerente:
”Într-adevăr, este specific şi propriu litoralului românesc faptul că dezvoltarea lui a fost gândită de la bun început şi apoi realizată, pe baza unui plan de ansamblu, în care fiecare oraş şi staţiune şi-a aflat o personalitate distinctă, conformă cu atributele sale naturale. Spre deosebire de alte ţări ale lumii – care şi-au dezvoltat staţiunile în timp îndelungat, după gusturi şi viziuni disparate, pentru nevoi mai mult individuale sau altele exclusiv comerciale – ţara noastră a avut un mare privilegiu: acela de a putea, datorită condiţiilor deosebite create şi oferite de partidul şi statul nostru, să confere litoralului o concepţie unitară, să-i definească dezvoltarea în cadrul unui plan de ansamblu, iar realizarea acestuia să se facă într-un program complex de construcţii şi urbanizare. ...
Spunem staţiune azi – şi o şi vedem cu ochii minţii din vacanţele trecute –, dar pe-atunci erau doar pământuri sterpe, întinderi nisipoase, cu aspect dezolant de deşert. Ele erau materialul pe care trebuia lucrat! Folosindu-se  ca element preponderent marea şi plajele sale s-a urmărit valorificarea caracteristicilor fiecărui loc, pentru a obţine diferenţiate utilizări şi realizări arhitecturale. ”

Primele semne prevestitoare ale viitoarei industrii hoteliere româneşti au fost început să apară odată cu construirea în anul 1956 a hotelului Yalta (viitor Bucureşti, actual Yaki), a restaurantului aferent acestuia cu (1957) si amenajarea hotelului Albatros si a restaurantului-bar Cazinou (ambele 1958).
În presă se reflecta interesul conducerii de partid şi de stat pentru dezvoltarea litoralului:
 1959 „Conducătorii de partid şi de stat pe şantierele de construcţii de pe litoralul Mării Negre.
În zilele de 11-13 mai a.c., şantierele de construcţii şi amenajări din staţiunile climaterice de pe litoralul Mării Negre au fost vizitate de tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, însoţiţi de tov. Arh. N. Bădescu, şeful departamentului de arhitectură şi urbanism, tov. V. Posteucă, adjunct al ministrului Construcţiilor, Industriei Materialelor de Construcţii şi Industriei Lemnului, tov. Arh. C. Lăzărescu, coordonatorul grupului de proiectanţi al lucrărilor de pe litoral.
La Constanţa, conducătorii de partid şi de stat au fost întâmpinaţi de tov. V. Vâlcu, prim-secretar al Comitetului regional de partid Constanţa, A. Niţescu, preşedintele Sfatului Popular al regiunii Constanţa, Tudose Vasiliu, preşedintele Sfatului Popular al oraşului Constanţa şi alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat.
Împreună cu specialiştii ei au examinat construcţiile din staţiunile Mangalia, Vasile Roaită, Eforie, Mamaia, oraşul Constanţa şi au făcut o serie de recomandări privind planurile de sistematizare şi de dezvoltare a staţiunilor, de efectuare a lucrărilor hidrotehnice pe litoral, cât şi programul de lucrări în curs.
Lucrările de reconstrucţie şi amenajare a litoralului Mării Negre se realizează pe baza studiilor generale de sistematizare, începute de câţiva ani, fiind eşalonate pe câteva etape.

Hotelul Yalta se voia o replică la Hotelul REX pedepsit de cei ce se aflau la cârma urbei să devina din hotel regal casa de odihnă pentru muncitorime şi ţărănime.

Ceva mai târziu hotelul a fost redenumit ”Bucureşti” iar ulterior el a fost atribuit lui Gică Hagi şi i-a fost schimbată denumirea în Hotel Yaky.

Arhitectura hotelului îmbina arcele bolţilor cu dreptunghiurile echilibrate ale ferestrelor şi logiilor.

În anul 1959 la nord de Hotelul REX (1 Mai) au fost construite hotelurile Tomis, Midia si Histria;

Prin noile construcţii ce au început să apară s-a instituit dictatura unghiului drept. Cezar Lăzărescu şi echipele sale de proiectanţi au considerat că o anume frondă faţă de conservatorismul tradiţional poate fi exprimată prin linearitate si planeitatea suprafeţelor.

Spre a oferi spaţii suficiente de cazare construcţiile erau mult susţinute pe orizontală. Deoarece staţiunea era strict pentru uzul estival, construcţiile aveau un cost relativ scăzut ţi nu se depăşea în mod frecvent limita celor 4 etaje acceptate  fără să fie nevoie de ascensoare.

Decorul spaţiului verde respecta în bună măsură linearitatea şi organizarea pe ideea unghiurilor drepte.

Hotelurile lamă aveau o dispunere care evidenţia curbura istmului Mamaia

Prin folosirea cofrajelor şi datorită simplităţii concepţiei de proiectare noile hoteluri au putut fi ridicate în timp relativ scurt.

S-a încercat o diminuare a efectelor de percepere a perspectivei dominate de cubismul construcţiilor cu uşoarele curbe ale bazinelor sau aleilor şi a rondurilor de flori.

Chiar şi mozaicul pavamentelor încerca să preia prin curburi şocul inhibitiv al formelor drepte repetate cu o pondere foarte mare.

În 1962 au fost terminate şi cele doua mari hoteluri de la intrarea in Mamaia, cu câte 14 etaje - Parc si Perla. Între ele au fost construite alte 5 hoteluri mai mici: Dacia, Pescarus, Delfin, Lotus, Select. O informaţie din ziarul România Liberă făcea cunoscut că:

“În apropiatul sezon, la Mamaia vor fi date în folosinţă noi hoteluri. În prezent, harnicii constructori de la I.S.C.L. – Mamaia lucrează la finisarea blocului turn cu 15 nivele, care va adăposti hotelul şi restaurantul “Parc” şi la alte blocuri. Cu aceste noi construcţii, capacitatea complexului hotelier de la Mamaia va spori cu 5000 de locuri.
” România liberă, anul XX, nr 5466, Sâmbătă 12 mai 1962

Pentru obţinerea unei perspective unitare dispunerea clădirilor a fost de asemenea concepută cu rigoare şi s-a alternat cu predilecţie succesiune volumelor mari cu cele mici menite să se pună reciproc în evidenţă. Spatiile comerciale cu un singur nivel alternau sub formă de paralelipipede larg vitrate şi cu spaţii interioare care ă confere iluminat pe cele patru laturi ale corpului modular.

Iluminatul public era bine susţinut prin ansamblul stâlpilor cu corpuri duble de iluminat care creau o insolită imagine a staţiunii pe timpul întunericului. Stâlpii de iluminat de pe aleile pietonale aveau de asemenea forme geometrice simple şi stereotipe.

Datorită lipsei parasolarelor si, pe timpul întunericului hotelurile păreau că sunt intenţionat iluminate feeric.

Hotelul Perla prezenta la parter un spaţiu dedicat pentru servicii şi bineînţeles pentru locaţia proprie restaurant şi terasă. La ultimul etaj se afla chiar un bar ce oferea o perspectivă deosebită asupra staţiunii şi a oraşului.

În partea dinspre plajă a complexului comercial Perla se afla un bazin rectangular traversat de o alee. Pe partea dinspre plajă se afla o terasa care ascundea un spaţiu tehnic printr-un mic artificiu arhitectonic pe care localnicii şi turiştii îl denumeau cu simplitate ”melc”.

Melcul de la Perla

Terasa melcului era dotată cu câteva bănci din beton, de asemenea de formă semicirculară.

Imaginea de ansamblu a staţiunii oferea o percepţie destul de echilibrată a perspectivei, dar mult prea riguros organizată spre a odihni privirea pe o armonie echilibrată a unor volume alternante şi a unei vegetaţii dense.

Hotelurile, aveau forme stereotipe făcând dificilă identificarea după o anume personalitate a clădirii.

Chiar şi cu creşterea arborilor, decorul de ansamblu rămânea tot rigid şi încarcerat în capcana unghiurilor stricte.

In 1963 s-a terminat ridicarea Teatrului de Vara sub formă de grădină în aer liber. Aceasta a fost acoperită în 1980, cu o prelata având un sistem de susţinere pe cabluri.

Teatrul de vară a fost poate o primă încercare de evadare din structura de monovolum

Odată cu anii 1980 spre nordul mamaiei au început să fie construite hoteluri în terase şi cu suprafeţe curbe.

S-a inceput prin rotunjirea colţurilor precum la hotelurile Majestic şi Riviera.

În anul 1967 în vecinatatea clubului Castel (fostul Palat Regal) a fost inaugurat complexul celor trei hoteluri National si Unirea (cu 12 etaje) si Patria (cu 14 etaje).

Decorul floral cu dificultate se putea desprinde de repetabilitate şi liniaritate. La Hotelul Parc s-a construit la începutul anilor 1980 o piscină olimpică acoperită.

aceasta pentru a nu face notă distonantă cu ansamblul a fost proiectată tot sub forma unui monovolum cu margini drepte.

Clubul Melody şi  întreaga alee din faţa Cazinoului avea pavamentul pietonal decorat cu motive geometrice drepte

Complexul comercial de la Hotel Perla era un concept de monovolume modulate la care grinzile parasolar erau susţinute de stâlpi metalici ce confereau o imagine de asemănătoare spalierilor din culturile de vie.

Pentru a oferi posibilităţi de divertisment şi a face o propagandă mai buna a elementului tradiţional folcloric românesc s-a construit Satul de Vacanţă. Ideea generoasă de altfel nu a fost însă decât un mod destul de grosier de implementare a  rusticului şi s-a denaturat şi mai mult prin concentrarea caselor reprezentative regiunilor şi dedicarea lor pentru a fi restaurante cu profil tradiţional românesc. Distanţa mică dintre locaţiile căsuţelor şi dorinţa responsabililor de local de a le face remarcate produceau o babilonie de bazar. Mirosurile mâncărurilor dominate de fumul grătarelor şi cacofonia formaţiilor erau de o factură discutabilă.

La insula Ovidiu se putea ajunge cu unul din cele două vaporaşe disponibile de la debarcaderul Clubului Nautic Neptun sau de la debarcaderul de la restaurantul Tic-tac.

Debarcaderul Tic-Tac. (zona fostei Case Vapor, vis-a-vis de Cazinou Mamaia.)

Steluţa (unul din cele două vaporaşe. Celălalt se numea Luceafărul. Erau identice ca tip)

Ambarcaţiunile cu vele erau deservite de câte un pilot calificat.

Sus: Capul Singol (Pescăria) Locul de unde începea (spre nord) staţiunea Mamaia.  Jos: Staţinea Mamaia văzută de pe plaja de la REX.

Printre puţinele vile care au putut supravieţui din Mamaia interbelică se află şi cea de lângă Hotelul Flora. (a scăpat ”la milimetru” de lama buldozerului, bordura bulevardului trecând pe lângă temelia vilei)

Vignietele câtorva hoteluri administrate de ”ONT  CARPATI”

Vignietele câtorva hoteluri administrate de ”ONT  CARPATI”

Vignietele câtorva hoteluri administrate de ”ONT  CARPATI”

Afiş pentru reclama dintr-un bar. Grafica destul de puerilă şi dimensiunea insignifiantă a paharului de ”cocktail” faceau neatractiv produsul pentru cei dedaţi ”ţoiului” sau ”cinzecii”. Cât despre străini, aştia ştiau bine ce este ăla ”Cocktail”.

Unul din momentele memorabile alt istoriei constănţene , primul post de radio estival cu transmisie în cinci limbi. Radio Vacanţa cu genericul ei sonor inconfundabil, cu vocea plăcută a Doinei Caramzulescu şi cu particularitatea că nici un post românesc de radio nu-l putea egala prin regularitatea rubricilor şi oportunitatea cu care se răspundea la solicitările muzicale. Printre altele Radio Vacanţa a fost un fel de nr de telefon de genul 112 la care se anunţau copii ce se rătăceau de părinţi şi locul de unde puteau fi recuperaţi.

Timpurile de după 1990 au adus schimbări şi peste Mamaia ce are deja o istorie de peste un secol.

Dacă cei de acum un secol ar putea să vadă Mamaia de azi, poate că că ar exclama fără tăgadă şi cu drept temei: ”O tempora, o mores...”

Atât despre Mamaia ce o avem lângă noi şi despre deceniile ce peste dânsa s-au aşternut...

6 comentarii:

  1. Hotelul Perla imi pare a semana un pic cu Lever House din NY. Cei de la hotelul Parc au facut un skybar pe terasa hotelului.
    Pentur o construcite din 59 IAKI arata foarte bine dpdv arhitectural.
    La fle imi plac mult hotelurile in terase construite mai sus de cazinou dau personalitate statiunii.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut Harry,
      Suntem ca întotdeauna încântaţi de prezenţa oaspeţilor în paginile blogului şi de a ta în mod deosebit. După cum am mai spus (nu ştiu dacă nu cumva chiar cu ocazia unei luări de contact cu tine, cândva mai de demult) am pornit acest blog mai mult dintr-un mic capriciu. Ulterior ideea a prins şi am realizat că avem ce spune oamenilor despre oraşul în care trăim. Suntem o miniechipă în care fiecare a depăşit ca vârstă jumătatea unui secol. Am realizat că putem povesti multe despre oraşul în care ne-am născut şi pe care, firesc, îl respectăm. Considerăm acest blog ca o modalitate de a fi oameni prin faptă şi nu prin cuvinte. Urmărim cu interes internetul şi de câte ori avem ocazia ”vânăm” imaginile Constanţei cu trecutul ei. Urmează documentarea unei teme (ad-hoc aleasă, funcţie şi de consistenţa materialului adunat) şi apoi postăm. Prin iniţiativa ziarului ”Ziua de Constanţa” am primit spaţiu pentru o rubrică în ediţia on-line şi cu această ocazie ne străduim ca săptămânal să postăm ceva nou. Nu urmărim sub nici o formă un impact de natură publicitară. Suntem de părere că cei ce vor să ne găsească o vor face. Poate ai remarcat, celălalt blog susţinut are numele ”Nimic nu este întâmplător”. Suntem consecvenţi acestor principii şi ne bucură când primim semnale precum cele venite de la tine. Dorim să facem de aşa natură încât demersul nostru să fie o luptă cu timpul ce se scurge peste oameni şi peste locuri deopotrivă. Dorim să păstrăm prin pixelii NET-ului şi cele câteva vorbe ce le putem pune cu simţire alături imaginea urbei şi clipele pe care e prematur să le dăm uitării. Părerile celor ce ne percep de aici, dar mai ales de departe ne pot ajuta să dezvoltăm viitoarele teme. Pe tine te-am remarcat cu plăcere din Scayscrapercity de unde preluam,cu convingerea că cei de acolo nu se supără prea tare pe noi, material pentru a-l insera tematic în contextul nostru. Funcţie de disponibilităţile de timp şi de material avem convingerea că putem construi în continuare această monografie a Constanţei. Îţi mulţumim mult de vorbele tale, sunt, ca de altfel şi celelalte comentarii, jaloanele cu care încercăm să fixam istoria oraşului în estompatele imagini ale unui trecut ce nu e tocmai aşa de îndepărtat. Nu ştiu de cât timp nu ai mai fost în ţară, dar Constanţa de azi este de nerecunoscut, mai ales Mamaia şi partea de nord, de-a lungul ţărmului care s-a unit cu Năvodari şi urcă repede spre Corbu trecând peste pierdutul Vadu cel ce se ascunde în taine precum Roşia Montană ... :) ... Nici partea de loc dintre Constanţa şi Ovidiu nu ai avea cu uşurinţă cum să o mai recunoşti. S-a constituit deja Zona Metropolitană iar cartierele se ridică rapid şi arată precum o adunătură eterogenă de vile într-o arhitectură discutabila (unele) şi cu locatari (unii) la fel de discutabili atunci când din limuzinele de superlux (RR, Bentley, Jaguar şimulte altele înmatriculate pe Constanţa se revarsă la puterea sutelor de waţi manele şi percuţia destrăbălată a muzicii de fiţe)... Mă rog, ”o tempora, o mores...” Noi în viaţa noastă ce n-am trăit-o de prisos, sperăm să fim Cetăţii şi cetăţenilor ei de folos. Aşa să ne ajute Prea Bunul!... Sperăm ca venind pe aici, în blog, din când în când, să nu te dezamăgească ceea ce vei întâlni. Cu respect (miniechipa) Pluttonia.

      Ștergere
  2. Nu am plecat niciodata din tara in mai mult decat o vacanta si sunt destul de implicat in viata orasului oe cat pot :).
    Nu as putea s alocuiesc inj alt oras decat Constanta cu 2 exceptii : Miami si New York. :D
    Chiar acum cand scriu m-am intors din Mamaia de la Fashion TV. Cunosc foarte bine Constanta si Mamaia. Si ultima straduta o stiu:) Imi iubesc prea mult orasul ca sa plec.
    Cum spunea si Corina Martin -suntem un grup de oamenii (in care sunteti inclusi bineinteles si voi) care avem atata dragoste fata de orasul asta incat meritam cate o medalie :)
    Referitor la oameni. Se spune ca in timp banii educa gusturile, insa uneori mai depinde si de caracterul fiecaruia. Cunosc si initiativa celor de la Ziua. Este laudabila. Desi de orientari politice diferite relatia mea cu Ziua o consider normala si ii consider dealtfel cei mai buni jurnalisti de presa scrisa din Constanta.
    Evidetn c aurmaresc tot timpul noile postari :)
    Cat despre varsta....cand pasiunea e impartasita de toti, varsta nu mai conteaza :)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O frumoasă dimineaţă Harry. Scuze pentru confuzia făcută. Abia după ce am postat răspunsul am realizat-o. Oricum, consideraţia pe care ţi-o purtăm este reală şi deosebită ca sens. Poate, cu ocazia unei posibile deschideri în sensul de a promova această formă de manifestare civică ne vom cunoaşte mai îndeaproape, lucru pe care sincer îl dorim şi cred că ne va fi de bun augur. La momentul respectiv, probabil că ne va fi la îndemână să hotărâm. Evităm cu cea mai mare atenţie să nu angajăm activitatea noastră sub o anume culoare politică. Înainte de tot şi toate suntem oameni, cetăţeni şi cred că cea mai bună formă de politică este respectul de sine şi respectul acordat celorlalţi. Ziarul Ziua a avut iniţiativa contactului şi astfel am avut ocazia să materializăm colaborarea. Activitatea cu ei a fost angajată tocmai datorită faptului că redacţia ziarului a întrevăzut potenţialul unei colaborări. Printr-o anume conjunctură, pe Corina (şi pe Titi) i-am cunoscut din momentul când se mutaseră în blocul de lângă Camera de Comerţ. De câteva ori chiar ne-am întâlnit la câte o mică şuetă. De atunci au trecut ceva ani. Oricum, sperăm cu temei că perioada ce va urma de acum încolo să aducă cu mult mai multe lucruri bune. Mulţumim de vorbele purtate împreună şi orice sugestie, mai ales că eşti mult mai dinamic decât noi, este bine venită. Oraşul este mare, dar oricât de mare ar fi, cei ce îi sunt cetăţeni se vor afla aproape unii de ceilalţi. Cele bune, Harry şi Pe Curând! Pluttonia.

      Ștergere
  3. Ne bucura nespus ca am gasit acest blog si implicit aceste poze din Mamaia. Suntem o familie din nordul tarii iar pasiunea noastra este marea. Mamaia e statiunea preferata, venind constant in ultimii ani. Suntem incantati ca putem compara imaginile vechi cu cele actuale. Parca fara atata vegetatie statiunea arata mai bine. Poate acum ar trebui tunsi pomii care au crescut mai mari decat majoritatea hotelurilor. Credem si noi ca hotelurile vechi - Rex, Albatros - sunt cele mai frumoase. Cat despre Hotel Bucuresti - actual Iaki, renovarea l-a facut de nerecunoscut, fiiind vorba despre un prost gust total. Vom mai reveni. Multumim pentru pozele postate si pentru explicatiile ample.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca si până acum, răspundem cu reală plăcere tuturor ce ne sunt oaspeţi pe acest blog. Sunteţi asteptat oricând cu o larga deschidere pentru a poposi pe tărâmul amintirilor despre Constanţa. După cum observaţi în tot ceea ce este postat am căutat să adunăm acel inedit farmec al vremurilor de la începutul devenirii spre modernitate si contemporaneitate a Constanţei. Sperăm să putem aduce şi în continuare acele materiale pe care oaspeţii de aici să le considere un meritat prilej de reflexie asupra raporturilor dintre trecut si prezent. Cu respect, Pluttonia.

      Ștergere