vineri, 30 septembrie 2011

Hôtel d’Angleterre ( Hotel Regina / Hotel Intim) - Eminescu la Constanta - 1882

 

Constanta, 16 iunie 1882

”... Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu”

Informaţiile documentare legate de acest hotel datează din anul 1882 când Eminescu în preumblarea sa spre necuprinsa mare a fost găzduit într-o cămăruţă de la mansarda stabilimentului. Este de presupus că a fost construit prin anii 1880. Constanţa, după revenirea Dobrogei la patria mamă (14 noiembrie 1878), devenise deja o localitate turistică şi urma să se dezvolte în continuare. În vremea aceea, hotelul Carol şi hotelul d’Angleterre erau cele două locuri ale Constanţei unde turiştii puteau găsi găzduire. Constanţa era încă un orăşel foarte mic. În plus, aici se ajungea foarte greu. Din Bucureşti bunăoară, călătorii trebuiau să meargă cu trenul până la Giurgiu, apoi pe Dunăre până la Cernavodă, de unde luau din nou trenul pentru a ajunge la Constanţa“

Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile, la care participau personalităţi ale oraşului. Evenimentele reuneau lumea bună a urbei, se etalau rochii şi toalete de prin marile saloane ale capitalelor din Apus şi aveau loc banchete oficiale.

Iată cum este prezentat un astfel de eveniment monden de către corespondentul ziarului „L’Indépendance Roumaine”, în 1882: „Printre cei 300 de invitaţi de toate naţionalităţile şi de ambele sexe, se remarcă cu graţie aurorală, doamnele Harris, Vergotti, Benderli, Cicilianopulo, Mărculescu, Căplescu, Lusi, Salman, Caridia, Corvin. Doamna Coiciu atrage privirile într-un bogat costum naţional. Dintre domni se remarcă prefectul, directorul Căilor Ferate, consilieri şi, în general, protipendada urbei. Chiar şi în această atmosferă, comitetul doamnelor se manifestă cu eficienţă, astfel încât reţeta serii se ridică la valoarea de 1500 de franci, din care o parte este destinată scopurilor anunţate”.

În prima scrisoare a lui Eminescu (16 iunie 1882) către către Veronica Micle (în cele zece zile cât a stat la malul mării, poetul i-a trimis trei scrisori iubitei sale) este scris:

“Constanta, 16 iunie 1882 Draga mea Veronică, Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu”.

Aşa era descrisă atmosfera Constanţei, chiar de Eminescu, care adaugă, în scrisorile următoare: „Pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un râu şi lipsită de ploaie, recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară şi se-ntemeiază mai mult pe creşterea de vite. Viaţa e monotonă şi peste zi târgul pustiu”.

În 1886, antreprenorului hotelului la acea dată, D. Panaitopulo, i se acordă permisiunea de a organiza baluri mascate în salonul Hôtel d’Angleterre în perioada carnavalului, dezvoltând, ulterior, o afacere profitabilă. Balurile erau precedate, în perioada 1 octombrie - 25 decembrie, de un caffe-concert.

Hotelul este demolat după anul 1903. Locaţia sa este însă consemnată într-o harta din 1903 elaborată de Union Elektrisitas - Geselschaft din Berlin, din dispoziţia lui Moses Schwartz. Acesta a preconizat posibilitatea de a redeschide fostul hotel Hôtel d’Angleterre sub un alt nume, într-un local nou ridicat dar pe vechea locaţie care prezenta multe avantaje din punct de vedere al amplasamentului.

Unele surse afirmă că în perioada 1903-1904 Hotelul fusese deja construit, era în posesia fraţilor Târpa şi se numea Hotel Splendid. Numele de Hotel Regina ar fi fost luat de abia în anul 1924, probabil odată cu trecerea în proprietatea altor antrepenori. Datele au un grad ridicat de ambiguitate dar se pare că cele mai multe păreri susţin că pe acel loc locul vechiului hotel ridicat în anii 1880 avea să fie proiectat şi construit începând cu data de 1 iunie 1906 Hotelul „Regina”. De data aceasta ca proprietar al hotelului figurează în documente un anume Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard. Hotelul avea subsol, parter, două etaje şi mansardă.

Locaţia dispunea de 21 de camere fiecare cu baie proprie. Suprafaţa totală era de 1.650 mp şi avea spre folosinţă un teren propriu de 935 mp.
Elegant si cu o frumoasa grădină de vara, hotelul a constituit locul predilect unde se desfăşurau banchetele regale. Clădirea este realizata în stil eclectic, cu elemente predominante de Art Nouveau şi structura neoclasica a faţadei principale.

Parterul este placat cu piatră în bosage plate, întărite şi reliefate la colţuri. Din punct de vedere arhitectural construcţia eclectică a hotelului «Regina», cu elemente decorative Art Nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale către strada Nicolae Titulescu, se desfăşoară pe orizontală, fiind ritmată pe toată întinderea sa de ferestre.

Prin amabilitatea domnului arhitect Radu Cornescu am primit şi postat această fotografie unde se observă existenţa celor două balcoane de la etajul I al clădirii

Unele ferestre sunt încadrate pe pilaştri cu caneluri aplatizate. Ferestrele dreptunghiulare ale primului nivel sunt prevăzute cu ancadramente de baghete si frontoane geometrice, descărcate pe console.

Al doilea nivel are acelaşi număr de ferestre dreptunghiulare sprijinite pe console decorative, ce etalează scoici înconjurate de ghirlande cu frunze si panglici. Faţada secundară, dispusă pe latura nordica, ce da in mica gradina de vară, are o intrare marcată de un arc în potcoavă, sprijinit pe doua coloane scunde.

La etajul I, între pilaştrii ce unesc cele doua etaje, se află o uşa, spre balconul cu baluştrii dreptunghiulari, încadrată de doua coloane adosate şi au rol în sprijinirea celui de-al doilea balcon, de forma semicirculară, aflat la etajul următor.

 

 

 

 

 

Nu se cunoaşte cu certitudine arhitectul edificiului, dar este posibil ca acesta să fi fost Emil Goue, care a practicat în Constanţa în acea perioadă ridicând mai multe clădiri una dintre cele mai notabile fiind hotelul Palace. Unii cercetători afirmă însă că localul a fost realizat de către arhitectul Daniel Renard care a ridicat şi Cazinoul constănţean.
Domnul Radu Cornescu a precizat: ”autorul (proiectului) e Daniel Renard, care in afara de Cazinou este autorul si altor cladiri importante din Constanta si din judet: complexul administrativ - Prefectura + Palatul Regal + Tribunalul, un abator si o hala (ambele disparute astazi), casa Logaridi din Piata Ovidiu (disparuta), fatada dinspre mare a hotelului Palace (autor principal - Goue), Pavilionul - Restaurant din fata Cazinoului (azi Acvariul), un spital din Medgidia, Catedrala din Harsova.”
Construcţia a fost dată în folosinţă la 18 ianuarie 1909. Clădirea a fost cumpărată imediat după inaugurare de Moses Schwartz un mai vechi antreprenor al hotelului iar ulterior a intrat în proprietatea fraţilor Târpa.
Hotelul „Regina” a devenit în scurt timp un loc de întâlnire al intelectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cercul farmaceutic”, şi o alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau frecvent întâlniri ale politicienilor. cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Ziarele vremii consemnau chiar şi meniul zilei servit la astfel de întâlniri.

Pe 20 iunie 1920, este marcată inaugurarea restaurantului „Regina”, de pe strada Lascăr Catargiu. Ziarul „Liberalul Constanţei” într-o ştire a zilei numea acest nou local „un cuib de rai”. „În urma unui serviciu religios, oficiat de părintele Popescu, s-a servit asistenţei un aperitiv delicios, compus din barbuni, chefali prăjiţi, friptură de miel şi vin înfundat excelent”.
Viaţa mondenă avea un nou local unde a se putea manifesta în începutul efervescenţei sale. În saloanele hotelului profesorul Anton Panaitescu organiza lecţii de dans. Pe lângă frecventele banchete aveau loc aici şezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanţa.

La începutul lui 1925 a luat fiinţă la Constanţa „Cercul Intim”, având ca obiectiv „cordializarea raporturilor între familiile de intelectuali din metropola dobrogeană”. (dintr-o referire din jurnalul „Liberalul Constanţei”). Cercul organiza la Hotel „Regina” „ceaiuri dansante”, la care participau elitele constănţene. Erau prezente personalităţile urbei dintre care nu lipseau politicienii, magistraţii, profesorii, ofiţerii, inginerii, avocaţii, medicii sau, ziariştii de notorietate ai oraşului. Astfel, cronicarii vremii îi menţionau, în articolele lor, ca participanţi la primul ceai dansant pe N. Negulescu, prefectul judeţului, amiral Scodrea comandantul Diviziei de Mare, consulul american Hewen sau pe Emil Paraschivescu, comandantul vasului „Principesa Maria”.

Pe 17 şi 18 iulie 1925, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia” anunţau renovarea completă a Hotelului „Regina”: „Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”
Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu.

Mai târziu, în perioada comunistă, hotelul „Regina” a primit denumirea „Intim”, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor.
După 1949, clădirea a intrat in patrimoniul Partidului Comunist. După o renovare produsă în anii 1970 hotelul a reintrat în circuitul turistic. După anii 1990 edificiul a fost revendicat de moştenitorii fostului proprietar şi câştigat în instanţă. Hotelul Intim este în prezent în afara circuitului turistic.

 

 

 

O evocare ce ţine de sensibilitatea celor ce caută cu tot dinadinsul alunecarea spre incitantul domeniului al paranormalului a fost mediatizată (cu oarece succes am putea spune) după ce o venerabilă şi bătrână doamnă ce a copilărit şi a trăit în peninsula Constanţei, d-na Constanţa Copăceanu (Fam. Constantin Copăceanu - str. N. Titulescu 14), a povestit despre o întâmplare de demult dată trecutului.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

Domnia sa îşi aducea aminte că într-o vreme într-una dintre camerele hotelului a murit o tânără fată, răpusă de o neiertătoare suferinţă, leucemie. Nu se ştia nimic despre familia ei. Locuia singură, precum singură şi fără de lumina cea din urmă s-a şi stins. Pentru că nu existau rude care să o înmormânteze, proprietarii de atunci ai hotelului au dat-o pământului şi Celor Sfinte pe propria lor cheltuială.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

Lucrurile fetei, puţine şi sărăcăcioase au fost strânse şi duse în undeva într-un fund de beci până s-ar fi ivit un nimeni de nicăieri spre a le lua. Cum era şi firesc, atunci când singurătatea şi sărăcia dau pradă nefiinţei huma trupului, acel nimeni nu a mai apărut vreodată.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

Se spune că de atunci, din când în când, în camera de unde s-a înălţat la cer sufletul defunctei fetei apar lucrurile ei. Stafia fetei pare a umbla prin camerele părăsite.

!!! - ATENŢIE!
La această locaţie în versiunea anterioară a postării s-a aflat o fotografie preluată din internet şi prelucrată. După cum am informat pe vizitatorii noştri nici una dintre fotografii nu este în posesia echipei ”Pluttonia”.
Munca desfăşurată aici constă în căutarea timp îndelungat a acelor fotografii existente în Internet care să susţină prin conţinut informaţia asupra diverselor subiecte legate de istoria mai nouă sau mai veche a oraşului Constanţa.
Fotografiile sunt procesate fiecare în parte pentru a se încadra în concepţia grafica de prezentare. Ele reprezintă în sine actul de creaţie al echipei de redactare care nu îşi arogă sub nici o formă drepturi de proprietate intelectuală asupra materialului postat.
Autorul fotografiei originale a considerat că a fost eludată calitatea sa de autor de drept al producţiei grafice şi a solicitat recunoaşterea preluării din blogul său personal al respectivei fotografii precum şi retragerea ei din prezenta postare.
Urmare a acestei solicitări INFORMĂM CĂ FOTOGRAFIA RESPECTIVĂ ERA PRELUATĂ şi a fost retrasă la solicitarea survenită din partea autorului. Ea a fost înlocuită cu cea prezentată mai jos care este de asemenea o preluare din internet prelucrată ca şi cea anterioară (nu toate materialele din internet au acelaşi regim de acces şi uz, ca dovadă că ceea ce există aici vă stă la dispoziţie pentru a putea fi preluat şi folosit de cei ce doresc să facă acest lucru).
În contextul actual pentru a vă clarifica asupra acestei probleme sunteţi invitaţi să parcurgeţi comentariile ce însoţesc materialul de faţă.
Ne facem datoria să informăm pe vizitatori asupra acestei chestiuni şi să ne exprimăm respectul cuvenit tuturor celor ce produc prin postările lor acele producţii ce le consideră ca fiind sub imperiul drepturilor de autor.
Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei ce sunt interesaţi de datele oferite despre oraşul Constanţa precum şi pentru cei ce deţin informaţii cu caracter personal pe care doresc să le menţină sub controlul propriu în Internet.

În timpul cel de azi, pentru unii dintre cei rari ce au trecut pragul clădirii uitată în paragină asemenea insolită povestire pare a le înfiora trăirea şi a-i face că ei, la rândul lor, sunt cei ce pot vedea umbra ce bântuie în locurile ce aşteaptă liniştite noile nelinişti ce vor avea să vină.

Odată ce miturile iau naştere, apar (n.b. - deloc ciudat, e nevoie ca vulgul, plebeul sclav al mass-mediei să fie aţâţat şi veşnic incitat spre a consuma aberaţia fantasmagorică ce aduce averi mogulilor, stăpâni ai vorbelor ce prin lume zboară) poveşti şi despre alte neliniştite duhuri ce bântuie hotelul. Bunăoară, un bătrân de data aceasta, poate purtând cu sine un zbucium dintr-o nefericită şi ne`mplinită dragoste din tinereţe, povestea că fantoma de la Hotel Intim i-ar aparţine lui Eminescu. Acesta nemaiputând să îşi respecte promisiunea făcută Veronicăi de a veni împreună la malul de mare, apare uneori în nopţile de vară ca spectru neîmpăcat al marelui Luceafăr în preumblări prin colţurile câte unei camere de la mansardă. Povestea bătrânului în semisenilitatea ce-i punea rost pe vorbele rostite lăsa fantasma de dinlăuntrul său să vibreze spre a da cale ce o simţea dincolo de el. Noi privitorii de aproape ai clipelor ce se scurg acum pe lângă noi spunem cu emfază şi superioritate că este posibil să fie doar lumina de Lună ce trece şi prinde-n dânsa colbul unei duşumele stârnit de boarea brizei ce a răzbătut printr-o fereastră spartă de mansardă.

O altă istorisire a locuitorilor de pe strada hotelului bântuit duce spre ideea că undeva în subsolul (devenit deodată tenebros) există nişte hrube menite a-i apăra pe oamenii importanţi ai vremurilor care treceau pragul misteriosului hotel de ”anumite atacuri ce ar fi putut avea loc la suprafaţă”. Acestea fuseseră construite odată cu fundaţia vechiului Hotel d`Angleterre. Ulterior însă o parte au fost transformate în beciuri şi folosite ca spaţii propice depozitării.
După aprecierile arheologilor de azi problema poate avea temei, ştiut fiind că peninsula Constanţei ascunde în adâncurile sale încă nerăvăşite de târnacoape şi escavatoare multe şi nedesluşite catacombe. Se pare că vor rămâne pentru îndelungată vreme misterioase în adâncurile lor şi vor răzbate câteodată prin vorbele duse de ici-colo spre a adânci nepătrunsul cel veşnic tânjit de om.

Închei această transcendere în virtual, printr-un inedit care ne face să luăm aminte cu deosebire asupra lentilei magice ce prin capcana sa pune stăpânire pe umbre şi lumini. Da, aduc mulţumire tuturor celor ce în timp au pus deoparte întâmplări din timpul ce s-a trecut de la epoca deschisă de fraţii Auguste și Louis Lumière. Fără de ei, istoria de până acum, ca şi aceea de va urma, nu ar fi avut şi nu va putea avea rezonanţă în trăirile şi simţămintele celor perindaţi pe planetă în viaţa de le este dăruită.
Lucrând la materialul ce îl avem acum împreună sub priviri, am descoperit cu plăcere un artist al lentilei dăruit cu harul ce îl aşează alături de îngerii meşteşugari în ale luminii şi umbrelor. Este vorba de Mircea Marinescu. Am pornit de fapt în a mă preumbla prin NET căutând tot ceea ce putea fi legat de obiectul actualului blog: Hotelul ”Intim” din Constanţa. Am descoperit deodată locuri cunoscute în ipostaze extraordinar de bine puse în valoare. Era vorba de o serie din colecţia de fotografii a artistului având ca locaţie elementele de decor oferite de interiorul Hotelului Intim.
Cu deosebitul respect pe care îl acord artiştilor şi dreptului de autor mi-am permis (cu reţinere dar şi cu o irezistibilă dorinţă de a mă folosi de ceea ce tocmai îmi stătea la îndemână) să preiau câteva dintre ele spre a le insera în blog. Fotografiile pe carevi le ofer spre a completa imaginile din seria ”Hotel Intim/Constanţa” sunt în fapt nişte prelucrări pe care le-am folosit în majoritatea fotografiilor postate până acum.
Originalul fotografiilor domnului Mircea Marinescu, datele despre autor şi foarte multe alte fotografii de o reală valoare artistică le puteţi accesa (şi vă recomand cu căldură să o faceţi) deschizând domeniul de pe Internet: www.mirceamarinescu.ro.

Ceea ce surprinde în fotografiile ce urmează este eternul frumuseţii feminine în antiteză cu timpul ce muşcă neiertător şi transformă în ruină ceea ce omul nu mai poate să ţină sub grija sa. Nudul feminin, de la Prea Bunul ce a alungat din Rai Propria creaţie pentru că apucase să simtă deliciul Fructului cunoaşterii a incitat apoi pe toţi muritorii spre a-l admira şi a-l face dorit. Artiştii au acoperit sau au descoperit femeia pentru a o arăta eternului Adam aşa cum probabil nu ar fi crezut că poate fi zămislită din trupul său de Prea Înaltul.
A face artă nud este precum Adam se pune pe sine lut spre a-i fi zămislită perechea. Artistul fotograf Mircea Marinescu are are o abordare foarte personala a nudului, nefiind atras de frumusetea standard, ci de expresivitatea modelului. Alături de expresia artistică a fotografiilor ce urmează vă invit să remarcaţi decorul de la interiorul Hotelului Intim şi... opresc aici comentariul blogului.... În final... Fără Comentarii!!! (din partea mea!)...
(P.S. - Vă ofer dumneavoastră deschiderea de a face comentarii şi vă voi răspunde cu plăcere gîndurilor ce veţi voi a le subscrie, Mulţumesc!)